Zborul 1
Bucuresti Baneasa (BBU) -  Napoli (NAP)
Zbor: JOR 643
Plecare/Sosire prevazuta: 07:15 / 07:27
Plecare/Sosire real: 08:30 / 07:57
Aeronava: Boeing 737-300 / inregistrata: YR-BAC
Loc in avion: 1G

Desi am o problema (tot mai deasa) de a ma trezi foarte devreme, nu ma gandesc niciodata prea mult ce sa aleg  intre un zbor cu plecare de dimineata si unul cu plecarea dupa-amiaza (ma refecr strict la plecarile din Bucuresti). Este clar ca voi lua zborul cel mai de dimineata mergand pe principiul ca voi petrece mai mult timp la destinatie si ca nu voi rata o zi.

Principiul de sus il aplic cand plec pentru dou – trei zile. Asa ca, zis si facut, am ales zborul BlueAir de 7.15 pentru Napoli, urmand sa plec intr-o zi de sambata, returul avand sa se intample in martea urmatoare.

Am ajuns la Baneasa pe la ora 5.45 si la ghiseul de check-in pentru Napoli (zborul direct, pentru ca mai era un Napoli via Milano Bergamo) nu era nici un pasager, deci check-in-ul s-a terminat in jumatate de minut. Am rugat-o pe doamnisoara de la ghiseu sa-mi dea un loc pe randul 1 si m-am ales cu 1G. Nestiind configuratia aeronavei mi-am cam stors creierii sa-mi dau seama daca BlueAir a achizitionat vreun wide-body dar nu, era YR-BAC, cu sase scaune pe primul rand, G fiind fereastra dreapta!

In total 90 de pasageri, ceea ce a insemnat un grad de ocupare al aeronavei de vreo 70%. Am fi plecat noi la ora stabilita daca niste italieni nu s-ar fi asezat pe locurile pe care le doreau ei, nu pe cele inscrise pe boarding pass si a durat ceva pana s-a finalizat mutarea lor… cu bagaje cu tot!

La 7.25 capitanul Nelu Marin anunta “Cabin crew take off possition” si in maxim doua minute sunt deasupra cartierului “rezidential” Baneasa, plutind intr-una dintre cele mai line decolari din anul asta. Cu toate ca Bucurestiul este incetosat deasupra nu este nici o pala de vant si tot zborul pana la Napoli este extrem de lin. Probabil, datorita vremii durata de zbor a fost si ea mai mica decat se estimase, ajungand la destinatie intr-o ora si 30 de minute.

Ca la Napoli ploua torential iar eu nu aveam umbrela este deja partea a doua. Pentru ca nu m-a asteptat nimeni la aeroport si pentru ca nici nu aveam chef sa dau 30 de euro la taxi, am luat autobuzul express pana la gara si apoi metroul. Insa de unde m-a lasat autobuzul pana la intrarea in statia de metrou… am fost facut aproape ciuciulete…

Ca o barfa: imediat dupa ce botul avionului s-a ridicat la decolare sefa de echipaj (cunostinta veche de la un zbor Roma – Bucuresti, zbor cu incidente! – http://airclicks.net/2007/10/06/579/) scoate rapid revista STAR si se pune de citit, intr-o sesiune de lectura de vreo 17 minute pana cand “seat belts sign has been switched off”

Zborul 2
Napoli (NAP) – Bucuresti Baneasa (BBU)
Zbor: JOR 611
Plecare/Sosire prevazuta: 11:05 / 13:35
Plecare/Sosire real: 13:50 / 16:06
Aeronava: Boeing 737-300 / inregistrata: YR-BAA
Loc in avion: 12F

Si cum mine nu-mi sade bine sa calatoresc fara sa am parte de ceva peripetii, zborul de intoarcere nu a fost unul tocmai extraordinar…

In primul rand am ajuns la aeroport cu o ora si vreao 50 de minute inainte de zbor si inca nu se deschisesera ghiseele de check-in. Imediat dupa ce s-au deschis s-a afisat si o intarziere. Initial avionul trebuia sa plece la ora 12, apoi la 12.45 si in cele din urma s-au hotarat sa se opreasca la ora 13.25. Avionul plecase din Bucuresti spre Milano in timp util, insa la Milano vremea nu era tocmai una cu soare ci una cu ploaie si vant puternic. Zborul EasyJet de la Milano Malpensa la Napoli, care trebuia sa aterizeze la 7 dimineata, a venit la 12:50. Deci, nasol nenica!

La check-in ii atrag atentia doamnei ca platisem 10 euro (zece!!!) pentru locul 12C, insa dansa imi spune ca e “free sitting”. WTF??? De cand s-a reapucat BlueAir-ul de “free sitting”? Vazandu-ma nedumerit imi explica faptul ca sunt cativa pasageri care zboara de la Milano Bergamo la Bucuresti via Napoli si atunci locurile se dau la Milano. Cum la Napoli ei nu pot vedea ce locuri se dau la Milano, dau pasagerilor posibilitatea sa se aseze unde doresc. Minunat, sa dai 10 euro si sa constati ca locul tau e ocupat!!! Anyway… m-am urcat in avion si am constatat ca 3 romanasi (care se urcasera de la Napoli) ocupasera deja scaunele A, B si C de pe randul 12. Cum nu aveam chef sa explic nimanui ce si cum m-am asezat frumos pe 12F, gandindu-ma ca daca ma “salta” careva… voi “salta” si eu individul de pe scaunul 12C. Nu a fost cazul.

Cel mai nasol a fost insa ca, desi intarzierea a fost mai mare de doua ore nu am primit nici un fel de refreshments! Este adevarat ca nu compania este vinovata (sper!), pentru ca reprezentantii lor in aeroportul Napoli sunt compania de handling GESAC. Ei trebuiau sa se ocupe de refreshments. Ii dau, destul de nervos, un mesaj Florentinei Ivan spunandu-i ca la napoli suntem ai nimanui, iar ea imi raspunde ca se vorbise de jumatate de ora sa ne ofere refreshments… M-a asigurat ca o sa-i roage pe cei de la Baneasa sa mai vorbeasca o data la Napoli. Cert este ca pana am pus fundul pe scaunul avionului nu am primit nimic, iar pe la jumatatea zborului m-am delectat cu un meniu de 7 euro (sandwich + coca cola calda (bleah!!!) + bounty).

Si acum the spooky part: se inchid usile, rulam catre capatul pistei, ne pozitionam de decolare… pilotul accelereaza, ne ridicam, vant destul de puternic, o zgaltaitura – doua… si la un moment dat, trecand prin plafonul de nori (foarte cenusii – tocmai se oprise ploaia) se aude un zgomot ciudad de afara (ca si cum o piatra a locit suprafata aripii), se produc niste scantei destul de puternice, pentru ca au luminat interiorul aeronavei… si liniste! Liniste printre pasageri! Unii se uitau nedumeriti. Eu, inchisesem ochii… (da mi-a fost frica!). In doua minute apare o stewardesa care se uita pe geamul din stanga si ii intreaba pe pasageri ce au vazut. Ei indica cu degetul spre partea dreapta – unde stateam eu si inca un domn. Da, fusese pe parte dreapta, dar nu vazusem nimic! Vreo 2 minute stat langa noi si s-a uitat pe geam. Apoi a mers in fata cabinei si a vorbit prin “telefon” probabil cu capitanul. Apoi… am ajuns la Bucuresti. Sunt curios ce s-a intamplat! exista o explicatie logica?

Un trip report (19 februarie) in imagini.

Decolarea era programata la ora 10.30 de pe aeroportul Baneasa, unde eu am ajuns la ora 9.40. Am facut check-in-ul (locul 14D, daca va intrebati) si m-am plimbat nitel prin aeroport. Ningea si batea vantul si ma gandeam ca incepe o frumusete de viscol si nu mai plecam nicaieri . Insa nu a fost chiar asa.

Un avion MyAir care venise de la Venetia se pregatea de zborul spre Catania.Vizibilitate redusa!

Baietii de la handling incarcau bagaje.

Imbarcarea a inceput pe la 10.15, pe la “poarte de imbarcare destinata plecarilor internet”. Un soi de improvizatie a aeroportului Baneasa. In cateva minute eram la scara acoperita a avionului.

Vedere de pe scara avionului.

In avion am inceput sa asteptam plecarea si fiecare facea ce credea de cuvinta.

Am avut ceva de astepta pana au venit baietii cu degivrarea.

Degivrarea aproape de final. In cele din urma am decolat la 11.15 minute.

Fiind un zbor de 20 de minute (40 cu urcare si coborare), serviciul de bord s-a facut rapid. Apa, ceai sau cafea?

Unii au folosit timpul sa mai citeasca doua pagini dintr-o carte.

La 12.17 am aterizat la Bacau, pe Aeroportul International George Enescu. (doamne ce pista proasta!!!)

Iaca si YR-BIC in toata splendoarea lui. Livrat de la compania de leasing in urma cu cateva zile.

Extra bonus: la plecare un avion Carpatair (un SAAB 2000) care statea parcat asteptand a doua zi de dimineata pentru a opera cursa Bacau – Timisoara.

Despre ce s-a discutat la conferinta de presa si alte detalii, intr-un post viitor. Pana mai una alta packing for a three days holiday .

Structura trip report-ului ar putea fi cea de aici sau de aici. Mai multe indicatii intr-un post viitor…. care vine cat de curand.

Pentru debutul acestei rubrici l-am ales pe George, care a respectat un model de-al meu de trip report. Enjoy the reading!

———————–

Iata ce a scris George:

Ca de obicei, Lufthansa are preţuri foarte bune pentru destinaţii „exotice” precum Bruxelles, deci biletul a costat 214 euro cu toate taxele incluse. Când nu plăteşti tu biletul, poţi alege Lufthansa, chiar dacă low-cost-urile pot avea combinaţii mai ieftine. Dacă mai pui la socoteală transportul de la şi la aeroport şi riscul de întârzieri exagerate, scoate mai mulţi bani din buzunar şi mergi cu o companie cu tradiţie.

DUS
Ruta: Bucureşti Otopeni – Munchen – Bruxelles
Zborul 1, 6 februarie
Zbor numarul: LH 3425
Plecare la 07:00, sosire la 08:10
Aeronava: Airbus A320 100/200
Avionul aproape plin, mai erau câteva locuri liberi pe ici, pe colo. Ne-am instalat în avion şi ne-am pus pe citit broşuri. Şi am stat, şi am stat. Pe la 7:15, mai urcă pasageri. Se umplu locurile goale. Aflu că sunt pasagerii de la un zbor spre Frankfurt anulat. Tipul de lângă mine mergea la Nisa, nu-i păsa, ceilalţi erau puţin iritaţi.
În spate, un copil de vreo 5 ani voia cu tot dinadinsul să arate că e răsfăţat. Şi cum să nu fii, cu o mamă româncă ce-i permitea multe şi un tată neamţ care nu scotea o vorbă? A urlat, a dat cu picioarele în scaunul din faţă şi i-a tot zis mamei sale să tacă ea din gură .
Ni s-au dat instrucţiunile tradiţionale şi s-a insistat pe bagajele de mână. A fost prima dată când am auzit că, dacă nu sunt cuminte şi nu-mi pun bagajul sub scaunul din faţă sau sus, va trebui să oprim rularea pe pistă, să deschidem uşa, să ducem bagajul la cală şi vom întârzia. Recunosc, m-am cam intidimiat, deşi bagajul meu consta într-un rucsac cu un laptop, un aparat foto şi alte mărunţişuri.
Am plecat la 7:25. Ni s-au distribuit tălpile de pantof numite sandvişuri şi băuturile. Ba au mai venit cu cărcuciorul de băuturi o dată, pentru cazul în care nu băusem destul vin de dimineaţă.
Am ajuns la 8:15, asta însemnând că întârzierea a fost recuperată pe drum.

Zborul 2, 6 februarie
Zbor numarul: LH 4602
Plecare la 09:10, sosire la 10:35
Aeronava: Avro J85 Avroliner
N-am auzit în viaţa mea de tipul ăsta de avion. Pentru mine, cam seamănă avionele, important e să se ridice, să nu se zgâlţâie şi să ajungă la timp. Ăsta s-a zgâlţâit. Am şi plecat cu o întârziere de 15 minute (comandantul ne-a cerut scuze pentru asta), iar spaţiul de la picioare era minuscul. Am nimerit lângă mine un tip care considera că i se cuvine şi o parte din scaunul meu, aşa că am suportat jumătate din corpul său pe mine, ca să nu mă pun rău cu el.
Am primit tălpile semi-comestibile pe care le-am consumat în tăcere, am acceptat şi de băut ca să n-am probleme. Am mai prins un Mars Mini în ultimul moment.
Am ajuns la 9:40, dar am ajuns. Am mers ceva drum pe aeroportul din Bruxelles. Nu mi s-a părut mare, ci foarte întortocheat. Ca în orice capitală europeană (în afară de Bucureşti), din aeroport pleacă autobuze expres, autobuze normale şi trenuri spre oraş.

RETUR
Ruta: Bruxelles – Frankfurt – BucureÅŸti Otopeni
Zborul 3, 10 februarie,
Zbor numarul: LH 4583
Plecare la 18:35, sosire la 19:35
Aeronava: Boeing 737-500
Mă plimbam liniştit spre Bruxelles şi am primit un SMS din România prin care eram anunţat că avionul meu pleacă mai devreme cu o oră. Interesant, o premieră pentru mine. Noroc că aveam telefon mobil, roaming şi destul timp să mă întorc la hotel, să fac check-in online şi să ajung cu ceva timp înainte la aeroport. Pe tabela cu plecări, avionul era anunţat cu o întârziere de 30 de minute faţă de acea oră mai devreme. Apoi cu 45 de minute, apoi iar cu 30. M-am liniştit cu o bere la unul dintre barurile aeroportului, timp în care am şi reuşit să scriu un articol pe laptop.
Urcarăm în avion, ne punem pe aşteptat, plecăm la 18:20, deci cu 15 minute mai devreme decât plecarea programată oficial. Am fost trataţi cu câte un plic cu crutoane sărate, numite „bruschete” şi ne-au anunţat că nu ne vor mai oferi nimic altceva de mâncare, nici măcar băuturi, pentru că ne apropiem de aterizare. Hm, bănuiesc că nu se aşteptau să gonească pilotul, altfel nu-mi explic.
Turbulenţele ne-au însoţit pe tot parcursul zborului. La aterizare, era o ceaţă de nu vedeai aeroportul. Am ajuns la 19:15 la Frankfurt.

Zborul 4, 10 februarie
Zbor numarul: LH 3416
Plecare la 20:50, sosire la 00:10
Aeronava: Boeing 737-500
Până am coborât, până ne-a târât cu autobuzul, a durat ceva timp. Ofiţerul de la frontieră părea că atunci a văzut prima oară o carte de identitate românească. Ca în filmele cu proşti, se uita pe toate feţele actului, căutând data naşterii. M-a întrebat unde e data, în germană, i-am zis în engleză că nu ştiu germană. A întrebat-o pe colega de lângă el, aia părea amuzată de dreptunghiul meu de plastic, dar nu ştia. Pentru că deja trecuse prea mult timp, i-am zis în germană data mea de naştere (atât pot să zic şi eu în limba lui Fritz). I s-a luminat faţa mititelului şi a verificat în reţea dacă am ucis pe cineva în Italia. Răspunsul a venit rapid şi am putut trece.
N-am putut să nu vizitez magazinele Duty Free, chiar dacă eram pe grabă. Am sosit la timp la poartă, pentru a mă pune pe aşteptat boarding-ul.
Hop în avion ÅŸi m-am pus pe admirat bagajele de mână care putea cu succes fi duse la cală. S-au opintit românaÅŸii să înfunde bagajele în spaÅ£iile mici de bagaje, dar unii nu au reuÅŸit, aÅŸa că le-au pus la picioare. Problema cu românii e că vor tarif mic la avion, îşi iau bagaj mare de mână, dar vor ÅŸi spaÅ£iu la picioare, la un zbor de două ore. Fuduli, deh…
Cetăţeanca de lângă mine mi-a explicat că merge la Frankfurt de două ori pe săptămână, la vorbitor, la închisoarea unde e închis soţul ei.
Am plecat la fix, ne-am primit dreptul de sandviş şi Twix şi ne-am pus pe băut. La tipa de lângă, a venit stwardesa de vreo trei ori, să-i aducă lichide. Cererile ei erau de tipul „Mai adu-mi şi mie nişte rott wein, bitte”.
Am ajuns la timp şi am fost transportaţi cu autobuzele de la Otopeni, neadaptate traficului. Micuţa uşă celebră de sosiri la OTP era neîncăpătoare pentru pasagerii grăbiţi, care se gândeau probabil cum vor negocia tariful cu taximetriştii ilegali din aeroport.
Ultima chestie pe care am auzit-o a fost ce zicea cetăţeanca de lângă mine unui la telefon: „Şi cu banii ce-ai făcut până la urmă, i-ai înghiţit sau i-ai luat aşa?”

Inainte de calatorie
Am vrut sa plec de acasa undeva pe la ora 8.30, insa nu am reusit pentru ca bagjul nu era facut… si ma rog, mai aveam niste cabluri de adunat (evident dupa ce le gaseam). Asa ca am reusit sa sun la taxi abia la ora 9. Pe la si un sfert eram in drum spre aeroport. Cu un blocaj la Crangasi am iesit pe la Semanatoarea, apoi am gasit blocaj la in zona Bricostore Orhideea… insa soferul meu a luat-o pe niste stradute numai de el stiute si la 9.40 eram la Baneasa.

La check-in nu era nimeni, desi dupa calculele mele ar fi trebiuit sa fie deja coada mare. Anyway… am incercat sa obtin un loc la una din iesirile de siguranta ale avionului insa acele randuri erau alocate pasagerilor pentru Bruxelles. “Londonezii” de la randul 18 la 33. Asa ca am ales 20F, un loc pe dreapta, imediat in spatele aripii.

La pasapoarte lume multa intr-un spatiu mult prea mic. In intervalul orar 11 – 12, de la Baneasa urmau sa decoleze curse catre Bari si Catania (MyAir), Dortmund (Wizzair) si Londra/Bruxelles. Prea multe curse, in conditiile in care aeroportul nu poate face fata unui trafic atat de mare de pasageri/ora.

Zborul 1
Bucuresti Baneasa – Londra Stansted, via Bruxelles Zaventem
Zbor: JOR 141
Plecare/Sosire prevazuta: 11:30 / 14:15
Plecare/Sosire real: 11:45 / 15:15
Aeronava: Boeing 737-800 / inregistrata: YR-BIB (ultima aeronava intrata in flota BlueAir la sfarsitul anului trecut)
Loc in avion:20F

Am decolat de la Bucuresti la ora 11.47, avandu-l in cabina pe comandantul Manoiu. Nu o sa laud pilotii romani – am vazut si unii care abia sunt in stare sa decoleze cum trebuie -, insa voi spune ca domnul comandant Manoiu mi-a oferit una dintre cele mai line decolari pe care le-am avut in ultimii 10 ani si in acelasi timp un zbor cu viraje line si foarte bine facute.

Mi-a mai placut faptul ca am primit informatii de la comandand, la aproximativ 30 de minute de la decolare: despre ce ruta urmam, ce orase vom survola, altitudine, temperature… ora estimate pentru stop-over-ul de la Bruxelles. Pe la ora 12.20, ora Romaniei… traversam orasul Oradea si eram anuntati ca la ora 13.20 ora Belgiei vom ateriza la Bruxelles.

Evident vociferari legate de oprirea la Bruxelles. Pasagerii pentru Londra sunt nemultumiti. Cei care si-au cumparat biletele printr-o agentie de turism nu au fost instiintati de acest “stop-over” si ca atare acum comenteaza ca e vina companiei, ca Tarom e mult mai bun si “nu face d-astea”. Unii chiar se jura “tiganeste” ca nu mai zboara cu aceasta companie niciodata. Oricum, pe biletele emise de BlueAir (cele in format PDF trimise prin e-mail in cazul cumpararii de pe site) scrie foarte clar Bucuresti – Londra (via Bruxelles Zaventem). Click mai jos!

M-am apucat sa scriu acest trip report. Au venit membrii echipajului cu serviciul de bord… insa nu am primit paharul meu cu apa… acela anuntat la imbarcare a fi gratuit. Ok, nu m-au intrebat macar daca vreau ceva. Bun asa. Bila neagra (si-mi erau chiar simpatici la urcarea in avion). Pana mai una alta imi plac winglets-urile aeronavelor 737-800 .

Ora 12.51 (ora Romaniei). Imi ingheata picioarele. Aerul conditionat e prea rece. O rog pe o stewardesa sa-I transmita capitanului acest lucru si eventual sa-l poata da mai incet. Ii spun ca pe langa “peretele” cabinei vine aer rece iar ea imi raspunde sec: este normal, se face condens. Ma rog, poate dudia era obisnuita cu un alt tip de pasageri – care nu inteleg, nu pricep sau nu trebuie sa stie. Aerul ramane rece pana la Londra.
Aterizam la Bruxelles in jurul orei 13.04 si parcam la “standul” 205, langa o aeronava BMI (British Midland Aiways) si una a British Airways. Suntem anuntati ca vom decola spre Londra in maxim 30 de minute. Un pasager intreaba daca imbarcam alti pasageri aici si raspunsul vine foarte promt: “De regula avem cativa, dar azi nici unul.”. Se face debarcarea celor pentru Bruxelles si se inched usile si… stam. La 13.45 capitanul ne anunta ca aeroportul Londra Stansted este inchis din cauza cetii. Celelalte doua aeroporturi unde BlueAir poate ateriza sunt Gatwick si Luton. Evident, eu preferam Gatwick pentru ca este mai aproape. Capitanul ne spune ca Luton este si el inchis si ca se poate ateriza pe Gatwick dar ca asteapta permisiunea de la Bucuresti pentru a schimba aeroportul de destinatie.

Oricum, nu e o decizie usor de luat pentru ca presupune niste costuri suplimentare pentru companie, dar si mutarea pasagerilor ce trebuiau sa zboare de la Londra la Bucuresti in acea zi. Anyway pana sa se decida ei… s-a inchis si Gatwick. Asa ca stam… altceva mai bun de facut nu aveam. Citesc, ma joc cu iPhone-ul sic and vad ca déjà trece de ora 15.00 ma duc sa “aranjez” ceva cu sefa de cabina. Ii explic ca trebuie sa ajung la Londra (centrul Londrei mai précis) pana in ora 19.00 si ca daca se prelungeste mult as dori sa cer permisiunea capitanului de a ma debarca – in conditiile in care aveam doar bagaj de mana, deci nu trebuia umblat la cala pentru bagajul additional. As fi putut ajunge cu Eurostar-ul. Sunt rugat sa mai astept 30 de minute si daca nu plecam mi se va permite debarcarea. Spre norocul meu, la 15.15 suntem anuntati ca avem vizibilitate de 400m la Stansted si ca decolam in 10 minute. Dupa noi, la decolare, se aliniaza si aeronava British Airways si cea a BMI. Mai jos un avion Qantas si unul al Ethiopian Airlines vazute in timp ce ne indreptam spre pista.

La 15.26 suntem in aer, deasupra Bruxelles-ului. Ne apropeim de Londra… unde era soare. Cel putin pana la un moment dat cand intram intr-o patura de ceata… formata fix in preajma aeroportului. Vedem pista dupa ce aerona o atinsese cu trenul de aterizare spate. Notez: landed at 15.15, London time.

Am mers apoi la ghiseul EasyBus pentru a vedea daca am loc in urmatorul shuttle bus, in conditiile in care eu trebuia sa plec cu cel de la 15.10. Pe la patru fara zece eram in drum spre oras… Drumul cu autobuzul a durat aproximativ o ora si 25 de minute, insa la retur a fost doar 55 de minute. Va recomand acest mijloc de transport. Daca cumparati biletele cu o luna inainte puteti prinde locuri la 2,99 sau 4,99 lire sterline. Stansted Express-ul (trenul care face 45 de minute) costa 18 lire one-way.

Despre zborul de retur… intr-una din zilele viitoare.

Ruta: Bucuresti Otopeni (OTP) – Milano Malpensa (MXP) – Napoli Capodichino (NAP) – Roma Fiumicino (FCO) – Bucuresti Otopeni (OTP)

Inainte de calatorie:
Alitalia, tot Alitalia ramane… si nu se dezminte nici cand este vorba de serviciile sale online de pe site-ul alitalia.it. Am vrut sa-mi fac check-in-ul pe internet dar am intampinat cateva probleme. Check-in-ul pe net, in cazul Alitaliei se face cu 20 de ore inainte de zbor…luandu-se in calcul ora Italiei. Deci, la or; 17, cea a Romaniei hai sa-mi fac check-in-ul online. Prima eroare pe care o primesc de la sistem este “Nu exista un bilet cu numele dumneavoastra.”. OK, mai incerc o data… inversant numele cu prenumele. De data asta eroarea este “Va puteti efectua check-in-ul pe internet cu minimum 20 de ore inainte de zbor”. Mai fac o data calculul dintre ora de decolare a primului zbor din bilet si ora actuala si… rezultatul este ca aveam maai putin de 20 de ore. Vorba aia… matematica e fixa si nu prea aveam cum sa gresesc.

Asa ca ma decid sa contactez seriviciul de asistenta online al Alitaliei, via chat. Tipul de la “capatul celalalt al firului”imi sune ca nu se poate face check-in pe internet pentru zborurile care pleaca din Romania.
Eu: Dar nu e prima data cand zbor cu Alitalia si de trei ani mi-am facut check-in-ul numai online. Pana acum s-a putut.
El: Da, dar acum nu se mai poate. Pot sa va fac eu check-in-ul acum dar numai pentru al doilea zbor, de la Milano la Napoli.
Eu: Nu nu vreau sa fac check-in-ul pe segmente. Dar daca nu se poate de ce Romania este in lista tarilor pentru zborurile de plecare?
El: Asteptati va rog… sa verific.
—- trece aproximativ un minut —-
El: Aveti dreptate se poate face check-in online pentru zborurile cu plecare din Romania. Nu puteti sa faceti check-in online entru zborurile cu plecare din Italia si destinatia din Romania.
Eu: Stiam asta… deci, ce pot face acum?
El: Incercati putin mai tarziu. Poate va merge atunci.

Pe la ora 20.00 am incercat din nou si a mers
Astazi la Otopeni, la check-in,unde trebuia sa-mi predau bagajul, doamna din spatele ghiseului se uita uimita cand ii intind boardingpass-urile de la check-in-ul online. Ma intreaba cum am reusit sa fac check-in-ul pe net ca ieri au primit un mail care anunta o problema la sistemul de pe site-ul Alitaliei. Am zambit si i-am spus ca am reusit dupa mai multe incercari. Concluzia: e-mail-ul cu pricina nu ajunsese si la cei de la serviciul de asistenta online pentru clienti

Zborul 1
Bucuresti Otopeni – Milano Malpensa
Zbor: AZ 505
Plecare/Sosire prevazuta: 12:10 / 13:35
Plecare/Sosire real: 12:02 / 13:01
Aeronava: Airbus 320 / inregistrata: I-BIKE (deci, am calatorit cu bicicleta)
Loc in avion: 4A

Aeronava de la Milano a sosit cu aproximativ 20 de minute mai devreme, iar imbarcarea noastra a inceput la vreo 10 minute dupa ce au fost debarcati pasagerii care sosisera. Desi sosism de ceva vreme la poarta de imbarcare numarul 4, nu mi s-a parut sa fie foarte  multa lume. Eram cam 20 de oameni si ma gandeam ca load factorul nu va fi nici macar 25%. Insa m-am inselat… pana la urma am fost aproximativ 70 de persoane la bord. Pentru o aeronava de 120 de locuri au fost destul de putini pasageri. Nu stiu daca ar fi cazul sa spun ca este vina companiilor low-cost… sau chiar nu mai sunt multi pasageri pentru Milano.

O bila alba primeste comandantul care ne-a pus la curent cu faptul ca imbarcandu-ne mai devreme trebuie sa asteptam patru – cinci minute pentru a primi permisiunea de a parasi locul de parcare si a ne indrepta spre pista. Dupa asta ne-a spus in mare care ne va fi ruta, Bucuresti – Timisoara – Belgrad – Venetia – Milano, si ca la destinatie vor fi ceva turbulente.

Am decolat de pe pista scurta a Otopeniului – 08L, si imediat dupa ce am ajuns in aer am facut intoarcerea de 180 de grade necesare pentru pozitionarea spre vest (decolarile la Otopeni se fac mai mereu spre est… chemarea de alta data a Rusiei… poate ). A fost un zbor linistit, fara turbulente, fara alte anunturi din partea capitanului.

Alisnack-ul s-a mai micsorat de la ultimul zbor. De data aceasta am primit numai un sandwich (ce-i drept bogat in sunca) si un pahar de Coca Cola… care nu avea gust pentru pur si simplul fapt ca era Light (bleh). Nu tu “cookie”, nu tu “cafea sau ceai, nu tu servetel umed. Deci asta este enrvant, pentru ca nu e un zbor de o ora – ora jumatate.

O data ce am inceput coborarea in vederea aterizarii au inceput si turbulentele… destul de puternice. Cu tot vantul milanez am avut o aterizare lina si fara “bumping”. Apropo… si decolarea a fost de nota 10.

In aeroport – Milano Malpensa
Si cum urmatorul meu zbor pleaca la ora 19.10… am avut ceva timp sa merg prin aeroport, prin duty-free. Am vazut un “cardigan”foarte fain la Paul and Shark, care costa nici mai mult nici mai putin de 300 de euro. Doar atat!

Cum sa petreci timpul liber la Milano Malpensa
Lunch – 12.70 euro
-    Prosciuto crudo con mozzarella 6,10 euro
-    Trancio pizza (o felie mare de pizza) 3,80 euro
-    Coca Cola (0,5 l) 2,80

Internet – Alice WiFi Area – 5 euro
-    Acces internet Wi-Fi pentru 5 ore 5 euro (acesta este un card pentru WiFi pe care l-a primit un amic din Italia cand s-a abonat la serviciul de internet pentru acasa de la Telecom Italia. Deci, asta a fost moka!)

Ziare / Reviste / Carti
-    Esquire (UK edition) – gratuit (primita in Romania); in aeroport aici costa 8 euro.

In momentul in care scriu nu mi-am cumparat inca un “caffee latte”. Dar o voi face imediat ce termin pentru ca-mi pica ochii in gura de somn deci, mai adaugam 2 euro.

Mai am aproximativ 3 ore si jumatate de petrecut aici pana la zbor si ca atare merg sa beau o cafea, dupa cum am mai spus un pic mai sus, iar apoi merg la poarta de imbarcare A22 unde ma voi pune pe citit revista Esquire si probabil voi citi si cateva pagini din “Vanatorul de zmeie”.

Zborul 2
Milano Malpensa – Napoli Capodichino
Zbor: AZ 1295
Plecare/Sosire prevazuta: 12:10 / 20:35
Plecare/Sosire real: 19:01 / 20:20
Aeronava: Embraer 170 / inregistrata: EI-DFI
Loc in avion: 3C

Este primul zbor cu un aparat construit de Embraer si am ramas profund impresionat. Este configurat intr-o singura clasa, sunt patru scaune pentru fiecare rand si ferestrele sunt ceva mai mari decat la alte avioane. Desi este o aeronava micuta, scaunele sunt foarte generoase (cam ca la un Airbus 320/Boeing 737 in Business Class), beneficiezi de foarte mult spatiu pentru picioare si aeronava se comporta frumos chiar si la turbulente puternice… nu se zguduie, ci mai degraba se unduieste stranga-dreapta si vice-versa.

Zborul a fost aproape plin, eu numarand doar 4 scaune libere. Majoritatea calatorilor erau din alte zboruri de conexiune de la Amsterdam, Varsovia, Munchen si Atena. Cei doi insotitori de zbor – un el si o ea… amandoi trecuti de 40 de ani – erau imbracati impecabil (mai ca nu-mi venea sa cred ca nu aveau camasile sifonate si pantaloni murdari! ) si vorbeau foarte bine engleza. Un alt plus era faptul ca ei vorbea putina poloneza si germana.

Ne-au servit biscuiti “salatini” si un pahar cu suc/apa si ne-au dat si un servetel umed.

Precizare: Insemnare scrisa de pe un mini-laptop Asus Eee PC oferit spre testare de Orange Romania. (un review o sa fac cand ma intorc. Pana acum ma enerveaza ca anumite programe se deschid greoi … la 20 – 40 de secunde dupa ce am facut dublu click).

Relatia mea cu aceasta companie a inceput in urma cu 8 ani. Este prima companie aeriana cu care am zburat. Si mi-a placut, astfel ca am repetat experienta… tot cu ei. Eram student atunci si erau tarife preferentiale… adica pe Bucuresti – Napoli, via Roma sau Milano plateam 205 euro in loc de 355 euro, cat era tariful normal. Cand m-am mutat in Polonia i-am ales tot pe ei, in ciuda faptului ca LOT-ul polonez era mai ieftin (si mult mai direct catre o serie de orase pe care vroiam sa le vizitez ) decat Alitalia. Nu mi-au pierdut bagajul decat de 3 ori. Ca s-a intamplat in aceasi luna, este alta poveste: Aveam de efectuat trei zboruri dus-intors pe ruta Varsovia – Roma si i-am ales pe ei. La primul zbor am ajuns la Roma fara bagaj. La retur mi l-au pierdut din nou. La al treilea zbor am ajuns la Roma tot fara bagaj. De data asta nu l-au mai gasit si am primit o despagubire frumusica, care mi-a persmis sa-mi refac garderoba,  in cel mai mic detaliu, pierduta. Cu toate acestea am continuat sa zbor cu ei. Orice intamplare, indiferent daca e ok sau nu, situatiile in care te pune sau … te lasa… Alitalia mi se par amuzante. Pana la urma, este singura companie unde am jucat carti cu insotitorii de bord, intr-un zbor Milano – Bucuresti… in care eram fix 5 pasageri: 4 business si 1 la economy (eu) .

Dar sa revin la ultima calatorie: 29 mai – 3 iunie, pe ruta Bucuresti – Napoli si retur. A trebuit sa zbor pentru ca altfel imi pierdeam miile de mile acumulate cu mai multe companii din SkyTeam. Asa ca am platit 192 de euro pentru patru zile departe de harababura din Bucuresti.

Zborul 1
OTP (Bucuresti Otopeni) – FCO (Roma Fiumicino)
Joi, 29 mai 2008
Alitalia AZ495
Aeronava: Airbus A321
Orar programat: decolare la 19:05 – aterizare la 20:25
Orar actual: decolare la 19:28 – aterizare la 20:20
Loc in avion: 11D
Grad de ocupare: aprox. 80 la suta

Am vrut initial sa plec cu metroul pana la Unirii si apoi sa iau expresul 783. Evident m-am luat cu niste chestii de facut prin casa si nu mai aveam timp de express. Asa ca am sunat la taxi Meridian. Mi-au trimis o masina in 5 minute. Ma urc, salut si zic: La aeroportul Otopeni, plecari internationale! Soferul imi spune ca ma poate duce doar pana la Baneasa, din cauza ca nu are taxa de drum platita si nu poate iesi in afara Bucurestiului. Mai sa fac o criza de nervi si alta nu. Oricum, ca sa fiu cu bun simt ii spun sa ma duca pana in intersectie la Lujerului. Acolo mi-au trebuit 15 minute sa gasesc o alta masina care sa se aventureze pana la aeroport. Un Cobalcescu. Drumul a fost ok, soferul a luat-o pe tot felul de stradute ca sa scape de aglomeratie si am ajuns relativ repede la aeroport.  Aveam check-in-ul facut online asa ca totul a mers foarte repede: mi-am “drop off” bagajul la desk-ul pentru Business Class si am mers la controlul de securitate si apoi la cel pentru pasapoarte. Mi-am luat un BusinessWeek pentru ca avea un cover story despre bloguri si m-am asezat la poarta numarul 7. O mica intarziere la aterizare, dar nimic ingrijorator. Se parea ca de aceasta data totul va merge struna si voi ajunge la destinatie fara nervi si “on time”. Am decolat de la Bucuresti cu cateva minute intarzire, pe care le-am recuperat in zbor.

Nu mai pusesem piciorul intr-un avion al Alitaliei de aproximativ un an si am ramas neplacut surprins de faptul ca pachetul “AlitaliaSnack” nu mai este un pachet (o cutie continand un sandwinch, o prajitura, o cana de plastic pentru cafea sau ceai, laptele condensat si servetel+lingurita), ci un sandwich sau o prajitura, un pahar de apa sau suc (sau o sticla de bere sau vin pentru doritori) si un servetel umed, aruncate pe rand de catre insotitorii de zbor. Ma rog… tinand cont de faptul ca biletul m-a costat aproximativ 20 de euro (mile + ceva taxe) nu ar trebui sa comentez. Oricum, au dat ceva de mancare.

Daca zburati cu un A321 al Alitaliei, trebuie sa stiti ca pe randul 11 aveti foarte mult spatiu pentru picioare (este randul de la iesirea de siguranta centrala) si locul 11D (ales de mine la check-in-ul online) este in spatele unui scaun destinat unui insotitor de bord.
Zborul 2
FCO (Roma Fiumicino) – NAP (Napoli Capodichino)
Joi, 29 mai 2008
Alitalia AZ1267
Aeronava: McDonnell Douglas MD-80
Orar programat: decolare la 21:25 – aterizare la 22:20
Orar actual: decolare la 23:08 – aterizare la 23:28
Loc in avion: 03C
Grad de ocupare: aprox. 100 la suta

Ei bine, daca nu ai parte de peripetii… nu-ti vei aduce aminte de calatorie. Corect? Pai asa si cu Alitalia… care a anuntat in 45 de minute, trei intarzieri, de fiecare data aceasta crescand cu cate o ora. Evident era zborul meu de conexiune pentru Napoli. Astfel, in loc de 21:25 avionul trebuia sa plece la 00:25. In momentul in care pe ecran a aparut 01:25 m-am dus la ghiseul Alitaliei pentru a cere explicatii si pentru a incerca sa obtin o camera la hotel si un loc in primul zbor de a doua zi de dimineata. O domnisoara mi-a explicat ca imi poate schimba biletul si-mi da si camera la hotel, dar sa am putina rabdare pentru ca nu-l gasesc pe capitan. WTF? (in gandul meu). Am hotarat sa astept pana la ora 22.00 si daca nu dadeau de capitan sa raman peste noapte la hotel. Au dat de capitan, care venea de la Londra cu un alt zbor… intarziat… al Alitaliei. Amuzant a fost cand omul si-a cerut scuze pasagerilor. Am plecat, cu o antichitate de avion… un MD80, spre Napoli, unde am aterizat dupa un servetel umed si doar 20 de minute de zbor.

Daca aveti nedumeriri legate de faptul ca pe bilet timpul de zbor inscris este 55 de minute si cel real mai mic, trebuie sa stiti ca este o practica a companiilor aeriene ca in timpul de zbor de pe bilet sa mai fie inclusi si timpii destinati miscarilor de pe aeroport: parcare, mersul pe taxi way… etc. Cateodata o ruta aleasa poate fi mai scurta sau mai lunga, de unde si varierea timpurilor de zbor efectiv.
Zborul 3
NAP (Napoli Capodichino) – FCO (Roma Fiumicino)
Marti, 3 iunie 2008
Alitalia AZ1264
Aeronava: McDonnell Douglas MD-80
Orar programat: decolare la 11:05 – aterizare la 12:00
Orar actual: decolare la 12:01 – aterizare la 12:35
Loc in avion: 08L
Grad de ocupare: aprox. 100 la suta

Zborul 4
FCO (Roma Fiumicino) – OTP (Bucuresti Otopeni)
Marti, 3 iunie 2008
Alitalia AZ494
Aeronava: Airbus A321
Orar programat: decolare la 15:00 – aterizare la 18:15
Orar actual: decolare la 15:30 – aterizare la 18:48
Loc in avion: 15D
Grad de ocupare: aprox. 100 la suta

La retur, neavand nici un fel de peripetie, iar intarzierile situandu-se in limita normalului… nu prea e nimic de povestit.  Asa ca va ofer doar datele despre cele doua zboruri si doua imagini de la imbarcarea de la Napoli.

- JOR 116 (adica zborul BlueAir 116) programat sa plece de la FCO (Roma Fiumicino) la ora 18.45. se prevedea o intarziere deoarece ghiseele de check-in 265 si 266 s-au deschis cu ora si jumatate inainte de ora de plecare.

- la 18.35 ajung la C39 unde trei namile de politisti se luptau cu un barbat de vreo 50 de ani, pispirel… beat crita. Barbatul baga in cine putea.

- la 18.45 eram inca in autobuz asteptand un ultim pasager – care a ajuns la 19.05. De ce? Pentru ca in cele 7 kg bagaj de mana omul avea numai farduri si parfumuri pentru muiere (se intorcea acasa dupa 6 luni – mai multe in trip report).

- la 19.06 plecam spre avion fara pasagerul turmentat care nu va mai urca pana la urma la bord.

- la 19.12 se inchid usile. Si stam …

- la 19.30, in lipsa unui anunt din partea echipajului incep romanasii sa-si bage si sa injure compania. Cel mai tare si mai tare o tanti si un nene ce stateau pe un rand pe la mijlocul avionului. Si se pun cei doi pe zbierat si blagoslovit. Nu prea aveau ei toate tiglele pe casa dupa cum le aratau fetele ori erau “pastilati”.

- la 19.35 cei doi isi aprind o tigare.

- la 20.03 decolam.

- la 22.53 aterizam la Baneasa, unde cei doi sunt preluati de politie. Nu cred ca li s-a intamplat ceva, dar clar sefa de echipaj era sleita de puteri cand am ajuns.