In loc de prefata
Este ora 00:05 a zilei de 10 martie. La ora 6:10am rebuie sa decolez de pe Baneasa cu destinatia Roma (si apoi cu trenul spre Napoli), cu un zbor operat de compania Wizzair. Bagajul este facut, mai am doar sa printez biletul si sa-l pun la un loc cu pasaportul. Insa, dupa imprimarea biletului am hotarat sa verific si starea rezervarii, nu cumva sa fi modificat ora de plecare fara sa ma anunte. Insa, in contul meu de pe Wizzair.com rezervarea era de negasit. O caut dupa codul de rezervare si o gasesc ca fiind ANULATA!.

Da, da … ati citit bine. Eu ma pregateam sa zbor in baza unui bilet care fusese anulat, fara ca eu – pasagerul si platitotul lui – sa nu fi stiut de asa ceva. Iar toata suma achitata pentru bilet figura ca “pending refund“…. de parca as fi cerut eu restituirea contravaloarei biletului. Sun la Wizzair, call center-ul cu 60 eurocenti/minut. Dupa 5 minute de “hold the line” aflu ca am sunat in afara orelor de program (6 – 24). Cum zborul meu pleca la 6:10 era exclus sa stau sa astept deschiderea call center-ului. Am incercat sa dorm vreo doua ore, urmand sa merg la aeroport si sa cer explicatii.

La 3 dimineata ma dau jos din pat, deschid laptopul, imi cumpar un nou bilet – 266 de lei, numai dus (ca sa fiu sigur ca plec) – decizand ca urmeaza sa clarific situatia in aeroport. Oricum, am lua biletul nou pentru ca vroiam sa evit a auzi la aeroport ca trebuie sa iau un nou bilet la un pret dublu. Iata mai jos detaliile povestii:

Biletul cu cinci pasageri
Prin decembrie 2008 Wizzair a avut o oferta imbatabila pentru o calatorie dus-intros pe relatia Bucuresti – Roma si retur, la numai 78 lei (plata prin banca, fara alte servicii aditionale incluse). Mi-am anuntat niste prieteni si am decis sa mergem la Roma doua zile, la inceputul lunii martie.
Zis si facut. Am facut rezervarea online pentru cinci persoane, toate pe acelasi bilet (= un singur cod de rezervare, pe care-l numesc fictiv QWERT1) si am optat pentru plata prin transfer bancar ca sa scapam de taxa de card de 30 de lei per pasager. La doua zile am mers si am platit banii la o agentie OTP Bank, iar in seara aceleiasi zile am primit confirmarea prin SMS a emiterii biletului, precum si biletul electronic.

Schimbari de orar
Toate bune si frumoase pana la inceputul lui februarie, cand compania imi trimite un e-mail prin care mi s-a indicat modificarea orarului de zbor la intoarcere. In loc de 23:50, trebuia sa aterizam la Bucuresti la 00:20. Cum pana in acest moment eu am hotarat ca vreau sa-mi iau, ca tot omul care se simte foarte obosit, ceva mai multe zile de concediu in speranta ca voi reusi sa ma adun si sa revin “pe plantatie” cu forte proaspete, am folosit schimbarea de orar ca sa cer schimbarea datei de intoarcere, pentru mine. Am fost rupt de companionii mei, care au ramas pe biletul initial, iar mie mi s-a dat un nou cod de rezervare - sa-l numim QWERT2.

Telefonul buclucas
Intre timp, unul dintre cei patru pasageri a renuntat la calatorie. Sun pe data de 4 martie la Call Center-ul Wizzair si cer stergerea de pe lista a pasagerului in cauza. Acesta se scoate de pe bilet si i se da un numar nou de rezervare, iar agenta imi si confirma anularea acesteia.

Marti, 10 Martie – cu sase ore inaintea decolarii
Asa cum am zis la inceput, constat ca biletul meu a fost anulat si ca atare imi iau un nou bilet, doar dus, la un pret de trei ori mai mare decat cel dus-intros anulat.

La aeroport
Am ajuns la Baneasa pe la ora 4 dimineata si m-am dus glont la ghiseul reprezentantei Wizzair. Domanisoara de acolo imi spune ca biletul meu a fost anulat pe motiv ca transferul banca nu s-a efectuat. Eu spun ca am platit inca din decembrie, ii spun de toate peripetia biletului in cauza – pe care oricum o vedea si ea pe monitor – si ii mai arat si chitanta cu plata. Imi spune ca ea nu poate sa faca nimic deoarece ei sunt o agentie de turism si numai reprezentantii Wizzair pot modifica ceva pe o rezervare anulata. Ma atentioneaza ca daca vreau sa zbor mai bine imi iau bilet nou pentru ca oricum call center-ul Wizz deschide la 6 si nu am cum sa rezolv problema pana la 6.10, cand avionul trebuie sa decoleze. O intreb de pret: 480 dusul… Mda… cu 220 ron mai mult decat il luasem eu online pe la ora 3 am. Ii spun ca l-am luat mai ieftin, imi da o confirmare ca sunt in baza de date pentru check-in (asa se face daca ai luat biletul last minute) si plec spre Roma.

Vreau explicatii
Sun la numarul cu tarif normal al Wizzair Romania (ca la numarulde Italia as fi sunat degeaba!) si explic unei domnisoare (Eva Iacob) care era situatia cu biletul anulat si cum am fost nevoit sa-mi iau un alt bilet. Ma asculta, ramane uluita (se cunoaste dupa voce)… si imi spune ca va cauta inregistrarile apelurilor efectuate de mine catre call center-ul lor. Exista un regulament care cere chestia asta. Nu cred nici un minut ca domnisoara Eva ar fi crezut ca bat eu campii si mint cu nerusinare.
La vreo 30 de minute sunt sunat de o alta domnisoara, Isabela, care imi spune ca au ascultat inregistrarea si ca s-a constata ca s-a facut o greseala: fusese anulata rezervarea mea, desi eu solicitasem anularea celei pentru pasagerul care nu mai putea sa calatoreasca. Imi spune ca imi reface biletul – si ca voi avea cu ce sa ma intorc din Italia, pe data de 15 martie, conform rezervarii anulate.

Eu: Ce se intampla cu banii platiti de mine dimineata pentru biletul nou…? Eu ii vreau inapoi?
Ea: Da, va vom face refund la biletul acela.
Eu: Cash, pe cardul cu care am platit?
Ea: Nu (foarte sfiita!), ci sub forma de credit pe care il puteti folosi pentru a achizitiona noi bilete.
Eu: Dar eu ii vreau cash. Adica dvs. gresiti si pana la urma tot eu platesc?
Ea: Dar banii va raman dvs. numai ca nu-i putem restitui cash.

Am renuntat sa insist din doua motive: pentru ca regulile nu le-au facut aceste fete, ci mai marii companiei, si pentru ca nimeni nu mi-a vorbit urat. Atat domnisoara de la Baneasa, cat si cele doua de la Tg. Murest – Eva si Isabela – au vorbit frumos si au incercat sa ajute. Recunosc ca am fost placut surprins de amabilitaea tuturor, cand de regula reprezentantii companiilor aeriene iti vorbesc de sus ca si cum nu datorita tie isi iau salariile.

Am acceptat sistemul de “credit” al Wizzair cu conditia sa primesc un mail oficial in care sa mi se explice exact ce sa-a intmplat. Inca il astept.

In alta ordine de idei cred ca Wizzair (si nu numai!) trebuie sa gaseasca o solutie pentru astfel de situatii.

Un zbor fain
Dincolo de neplacerea creata de anularea biletului – care a dus la apritia unei stari de oboseala accentuata – zborul de azi a fost unul placut. Am fost aproximativ 60 de oameni la bord (ceea ce m-a facut sa ma intreb de ce are compania o cursa dimineata si una seara, daca pax-ul care zboara nu este numeros) si am avut patru insotitoare de zbor foarte binedispuse pentru acea ora a diminetii si care pareau sa-si faca meseria cu pasiune! o decolare excelenta – foarte lina – si o aterizare destul de “trantita”. In rest nu mai stiu ce sa va spun ca am dormit tot zborul… .

Atunci cand iti predai la check-in geanta te astepti ca la destinatie sa ti-o recuperezi. Acest lucru nu se intampla intotdeauna pentru ca uneori bagajele se mai ratacesc si nu ajung la destinatie decat dupa cateva zile (daca au fost gasite, evident!). In cazul de fata bagajul meu nu a fost pierdut, dar nici nu a ajuns pe banda rulanta de la Otopeni. Un caz demn de dosarele (chi)X. Atentie… incepe…

Roma Fiumicino – Bucuresti Otopeni
Data: 2 ianuarie 2009
Zbor: AZ 502
Plecare/Sosire prevazuta: 21:40 / 00:55 (ora locala, a doua zi)
Plecare/Sosire real: 23.50 / 02:25
Aeronava: Airbus 321 / inregistrata: I-BIXG (botezata Piazza dei miracoli – Pisa)
Loc in avion:11A

Episodul 1: Un preludiu senzational
Ar fi trebuit sa ma intorc in tara pe 3 ianuarie. Insa o anulare a zborului meu de pe 3 ianuarie si mutarea mea intr-un avion al respectivei companii… dar pe 5 ianuarie, m-a facut sa ajung intr-un zbor Alitalia. Nimic rau pana aici pentru ca stiti ce mult imi place aceasta companie… cu toate cele prin care am trecut “impreuna”.

Episodul 2: Linistea dinaintea furtunii
Deci… iacata-ma in aeroportul Roma Fiumicino, proaspat dat jos dintr-un zbor de conexiune de la Napoli (care a ajuns “on time”). Ma indrept direct spre ecranele unde sunt afisate zborurile, si constat (fara stupoare) ca zborul meu a fost amanat cu o ora. Adica, in loc sa plece la 21.40, urma sa decoleze fara probleme la ora 22.40.

Asa ca… timp berechet (era ora 19.30) sa merg sa imi cumpar una doua reviste si sa mananc ceva. Asa ca am mers in “satelitul” terminalului C (portile C20 – C33) de unde de regula plecau zborurile spre Bucuresti (acum nu mai pleaca de aici… ci de la poarta C49, pana la care ai de mers… muuuuullllltttt) pentru ca acolo am un restaurant tip “impinge tava” favorit si exista cel mai bine aprovizionat news stand (zeci de titluri in limba engleza din mai multe domenii). Ca sa ajungi acolo urmezi sagetile care indica drumul spre C20 – C33 si apoi iei naveta SkyBridge care te duce in acest “satelit” al terminalului. De acolo te intorci tot cu naveta SkyBridge si apoi urmezi sageata “transfers”. Un dezavantaj al acestui drum este ca la intoarcerea in terminalul principal va trebuie sa treceti de un security check. Am cumparat o revista si am mancat pe cinste (cu numai 7,40 euro).

Episodul 3: Uite zboru’, nu e zboru’
Dupa ce am infulecat bucatele alese am revenit la terminal, am ars caloriile (pana la C49 e de mers cam jumatate de kilomteru, daca nu mai mult) si m-am asezat frumos pe un loc liber in fata portii de imbarcare C48 (la C49 erau ocupate sau rezervate) si m-am pus sa citesc. Trece timpul si iacata-ma la tot la poarta de imbarcare cu jumatate de ora inainte de noua ora de decolare care este tot 22.40 (anuntata de altfel in episodul trecut).

Baiatul de la poarta se imbraca si pleaca. In scurt timp apare un altul. se dezbraca, tasteaza la computer ceva… vorbeste la telefon. Pare agitat. Vine si explicatia: aeronava de la Bruxelles intarzie…. Cu aceasta aeronava trebuia sa plecam noi spre Bucuresti. A dat explicatia, s-a imbracat si a plecat. Revine, se dezbraca se agita si  in cele din urma… pe la 22.30 apare pe ecran semnul de boarding (doi omuleti electronici care se misca grabiti). Insa imbarcarea propriu-zisa a inceput abia in jurul orei 22.55.

PRECIZARE: nu s-au imbarcat mai intai familiile cu copii – desi erau vreo cinci, pasagerii de la Business Class sau membrii cluburilor de frequent flyers (Mille Miglia, Ulisse, Freccia Alata). S-a imbarcat dupa cum s-a nimerit.

In cele din urma am ajuns in fata aeronavei – cu un autobuz. Imbarcarea nu a fost tocmai rapida pentru ca toti pasagerii se imbarcau prin intrarea din fata – nu si pe la usa din spatele aeronavei. Lumea se facea comoda cu greu, bagajele mari si hainele multe. O nebunie, ce sa mai…. Asa ca se inainta anevoios. Am remarcat de asemenea ca si aeronava era o alta. Airbus-ul A320 din bilet fusese inlocuit cu un A321, mult mai mare si mai incapator. Avand locul pe randul 11, mi-am pierdut scaunul de la iesirea de siguranta. Acum aceasta se afla pe randul 10. Enervant, dar nu pot avea mereu ce-mi doresc, nu? In cele din urma decolam undeva intre 23.40 si 23.50, urmand sa zburam fara turbulente timp de o ora si 35 de minute pana la Bucuresti. In cele din urma am aterizat pe Otopeni in jurul orei 02.25. A venit autobuzul si lumea a inceput debarcarea.

Episodul 4: Nervii din creierii capului
In timp ce noi intram in autobuz am sesizat ca nu era nici o rampa pentru descarcarea bagajelor, precum nici o masinuta care sa le transporte la terminal. Avand in vedere ora tarzie, m-am gandit ca baietii de la handling se misca mai incet si nu m-am panicat.

Ajunsi la terminal – mai precis la benzile de unde iti poti ridica bagajul – un baiat de la handling ne spune (mirat si el) ca in cala avionului nu s-a gasit nici un bagaj. Nici macar unul!!! Apare un domn mic si cu burta de la securitatea aeroportului care ne spune ca trebuie sa mergem la birou (ne arata unde) sa sesizam lipsa bagajului. Toti cei peste 200 de pasageri! La 02.25. Ei bine, pana aici a fost… Romanul s-a apucat ca-si baga, ca-si scoate. Si pe mine m-au luat nervii… am cerut explicatii. Le-am intrebat pe cele doua domnisoare de la Menzies daca au sunat la Roma sa vada ce e cu bagajele sau daca l-au intrebat pe capitan de ce nu au venit bagajele si raspunsul a fost sec: nu am sunat/nu am vorbit ca oricum nu ar fi stiut sa ne spuna. Am trimis mesaj la Roma. Asa ca am sunat eu la Roma (la Alitalia Handling) unde mi s-a comunicat (de o tanti foarte indignata) ca ea are bagajele in fata. Mi s-a vorbit ca si cum eu eram vinovat ca bagajul meu este acolo.

in timp ce stateam la coada in fata biroului Menzies mi-am gasit partenere de facut misto pe Elena si Marlena care veneau de la un festival de tango. Si am facut haz de necaz pana pe la 4 dimineata cand ne-a venit randul la dat cu subsemnatul. Dupa care am luat un taxi spre casa unde am reusit sa ma culc pe la ora 5.30.

Episodul 5: In care se explica anumite chestii neintelese pana acum de catre cititor
- capitanul a stiu de la bun inceput ca bajele noastre nu sunt in cala. Dupa imbarcarea pasagerilor si a bagajelor se efectueaza un procedeu de “echilibrare” a aeronavei pentru ca aceasta sa fie in echilibru la decolare. In acelasi timp capitanul trebuie sa stie greutatea totala a aeronavei compusa din greutatea avionului, a celor de la bord si a bagajelor.
- m-a enervat cel mai tare lipsa de comunicare. si anume, ca nu au spus pasagerilor ca aeronava pleaca fara bagaje la Bucuresti.
- de ce au facut acest lucru este simplu de inteles: pentru ca s-a decis inlocuirea aeronavei initiale cu o alta in ultimul moment (cand s-a constata ca zborul de Bruxelles intarzie si mai mult) si aeronava trebuia sa decoleze cat mai repede pentru ca pierdea slotul dat de turnul de control de la Roma. Daca se pierdea acest slot…  am fi putut sta in avion pana la 5 dimineata si sa decolam dupa aceasta ora (dar probabil cu bagaje).

Episodul 6: SENZATIONAL! AU APARUT BAGAJELE!
Duminica toti pasagerii si-au recuperat bagajele ajunse cu zborul din noaptea de sambata spre duminica! Asa ca… Alitalia a reusit sa stabileasca un nou record: nu a pierdut nici un bagaj din cele aferente zborului AZ 502 Roma Fiumicino – Bucuresti Otopeni, din data de 2 ianuarie 2009. La mai mare stimata companie!