Prima dată e întotdeauna cel mai frumos
Nu ştii ce urmează să se întâmple. Nu ştii cum se procedează, totul e un mister şi o mare aventură.

Ştiam că mâine dimineaţă aveam să plec la aeroport şi îmi făceam bagajele. Terminasem cu valiza mare şi acum eram cu faţa spre… bagajul de mână. Primul meu impuls a fost să-l umplu cu lucruri bune de alungat plictiseala şi aşa am şi făcut: am pus trei cărţi, două caiete pentru chef de notiţe şi măzgăleli, un pachet de cărţi şi cutiuţa cu muzică (iPod). Abia când am ridicat ghiozdanul să  văd cât e de greu, mi-am pus întrebarea: “ce fac eu cu toate astea? Sunt doar două ore!”

Mi-a luat destul de mult să mă împac cu ideea de a lua la mine doar o carte, asta întrucât mersesem de zeci de ori spre Berlin cu maşina şi cu trenul şi eram obişnuită cu drumul de cel puţin două ore. Într-un fel protestam: pe bilet scria că decolăm la 14:36 şi aterizăm la 16:40 iar eu nu credeam în asta.

Minunea însă s-a petrecut, am trecut pe lângă Gara de Nord constatând cu dezamăgire că nu oprim acolo şi am înaintat către aeroportul Băneasa. Ne-au verificat paşapoartele (ce mai e şi asta? suntem în mijlocul României! Cine îţi verifică paşapoartele în mijlocul României?? Nu suntem la graniţa cu nimeni!!!), am aşteptat o oră în sala de aşteptare apoi s-a auzit “zborul xxx spre Berlin la poarta…”. Nici acum nu-mi vine să cred că tratam totul ca pe o farsă.

Eram convinsă că aveau să ne urce în avion, să zguduie puţin avionul şi apoi să iasă tot echipajul râzând din cabină, că toţi fraierii ăştia şi-au imaginat cum uriaşa cutie de metal se va ridica spre cer.

Cea mai frumoasă amintire a mea a luat naştere în ziua aia. Urcasem deja în marea cutie. De afară părea a fi un mare zeu, când colo în interior erau scaune cam ca la mine acasă. Am prins loc la geam şi mi-am scos camera foto. Dacă în mod surprinzător ceva avea să se întâmple, trebuia să imortalizez momentul.

Cutia a început să huruie lin, şi-a îndreptat botul către pistă. Apoi un huruit înfricoşător m-a transpus în tremur. Mama era pregătită, avea punga de vomă în braţe. Pentru mine existau doar două ieşiri de aici: ori avea să fie o farsă, ori urma să ne ridicăm cu bine spre cer. Aeronava a pornit şi a accelerat de m-a încătuşat de scaun. Aveam privirea lipită de geam, avionul rula iute pe jos. Mă temeam să nu cumva să rămână acolo şi să ne izbim de ceva (citisem că un bogătaş a insistat să-şi ridice vilă în capătul pistei).

Citeste mai mult

Sursa foto

Povestea mea

Marti, 4 august 2009. M-am imbarcat la bordul unei aeronave BlueAir cu care urma sa zbor de la Napoli la Bucuresti. Aveam locul 1C (primul rand de scaune), cel ce se afla in fata sefei de cabina. Capitanul Bogdan Manoiu ne anunta durata zborului, ne indica traseul, tureaza motoarele… si iata-ne survoland coasta napoletana, urmand sa facem un viraj deasupra marii si sa ne pozitionam pe culoarul de zbor. Insa, de cum decolam intampinam turbulente.

Avionul mai trecea printr-un “hac” de aer, cobora brusc cativa metri si “figura” se repeta. La un “hac” mai puternic am inchis ochii si mi-am dat capul pe spate, lipindu-mi intreg corpul de scaun… Dupa cateva secunde imi deschid ochii, iar in fata mea, Carmen, sefa de echipaj – o blonda dragutza foc – se uita direct in ochii mei si imi zambeste.

Ii zambesc inapoi, rusinat ca dupa sute de zboruri mi-a fost frica de o mica pala de vant… Carmen a fost acolo si mi-a oferit acel sentiment de siguranta pe care orice insotitor de zbor trebuie sa ti-l ofere! Pentru asta ii multumesc!

Aceasta este una dintre cele mai placute amintiri din sutele de zboruri pe care le-am avut.

Tu ce amintiri placute din calatoriile cu avionul ai? Ce ti-a placut? Ce te-a impresionat?

Daca impartasesti povestea ta si cu cititorii Airclicks.net ai sansa de a castiga UN PREMIU constand in doua bilete gratuite (taxe de aeroport incluse, cate un bagaj de cala – 20kg/pasager inclus), catre orice destinatie BlueAir.

Poti valsa in Viena de Craciun sau poti sa serbezi revelionul la Poarta Brandenburg sau pe Champs d’Elysee. Ii poti spune partenerului de langa tine “Eu te amo!” in vechea Lisabona sau il poti provoca la o intrecere pe schiuri in Alpii austrieci.

Daca ai blog: Tot ce trebuie sa faci este sa povestesti pe blogul tau o amintire placuta dintr-o calatorie cu avionul. Include in povestea ta un link catre aceasta insemnare si unul (sau mai multe!) catre site-ul BlueAir – www.smartflying.ro.

Dupa ce ai publicat povestea pe blogul tau trimite un e-mail la adresa zburator [at] airclicks.net in care sa incluzi:

- numele complet
- varsta
- titlul insamnarii de pe blog
- link-ul insemnarii
- destinatia catre care ai vrea sa zbori gratuit cu BlueAir.

Daca nu ai blog: Trimite povestea prin e-mail la zburator [at] airclicks.net, si nu uita sa incluzi si :

- numele complet
- varsta
- destinatia catre care ai vrea sa zbori gratuit cu BlueAir.

Deadline! Insemnarea trebuie publicata si e-mail-ul trebuie trimis pe adresa zburator [at] airclicks.net pana Joi, 15 octombrie, la ora 24:00.

Castigatorul va fi anuntat pana la sfarsitul saptamanii viitoare, dupa ce eu si un reprezentant BlueAir vom decide care este cea mai frumoasa poveste!

Toate destinatiile BlueAir sunt disponibile la http://www.smartflying.ro/Destinatii/Harta-Destinatiilor.