Iar eu, ca raspuns la aceasta dragoste mare a nevestei, nu pot decat sa ma dezic de sintagma “barbatii e porci!” si zbier: “Auzi fa nevasta… fir-ai tu sa fii a naibii… pune fa mana si treci la cratita si da-mi sa mananc. Auzi?” .

Oricum, Alitalia ma iubeste atat de mult incat nu se da in laturi de la a-mi face orice zbor cat mai “placut”. Incepe un nou episod din saga “Alitalia, dragostea mea”.

Zborul 1
Bucuresti Otopeni (OTP) – Milano Linate (LIN)
Data: 16 aprilie 2009
Zbor: AZ 505
Loc in avion: 2A
Plecare/Sosire prevazuta: 13:20 / 14:40
Plecare/Sosire real: 13:17 / 14.19
Aeronava: Embraer 170 / inregistrata: EI-DFG (botezata Piazza dei miracoli – Pisa)
Load factor (LF): 60% (70 de locuri, 42 pasageri – 40 adulti, doi copii)

Desi am vrut sa fac check-in-ul online in ziua precedenta nu am reusit. Dupa mai multe erori printre care “nu exista un bilet cu pentru acest pasager” sau “sistemul este momentan ocupat va rugam sa incercati mai tarziu”, am sunat la call center-ul Alitalia pentru a cere lamuriri. Pentru ca pe bilet doua dintre zboruri sunt realizate de AirOne (Alitalia a fuzionat cu AirOne in acest an, dar inca nu si-au unit toate sistemele de emitere bilete/check in/fidelizare etc.) nu pot sa fac check in-ul pe net. Asta m-a facut sa ajung fix cu doua ore inainte de zbor la aeroport ca sa fiu sigur ca prind cele mai bune locuri. Am ajuns pe Otopeni relativ repede – o ora si zece minute. Am primit locurile cerute: primul rand din Economy pentru primul zbor si unul din cele doua randuri de la iesirile de siguranta pentru cel de-al doilea. Trebuie sa recunosc ca amabilitatea fetelor de la Menzies (compania care face toate operatiunile de la sol pentru Alitalia la Otopeni) m-a surprins in mod… placut, evident.

Asa ca iata-ma-s trecut si de controlul de securitate, de controlul pasapoarte si de poarta de imbarcare (unde vreo ora si jumatate am tot raspuns la e-mail-uri, am mai citit si editat un material pentru infocampus.ro) si asezat comod in locul 2A, intr-un scaun cu tapiterie din piele, foarte lat si foarte confortabil – v-am mai spus ca Embraerele sunt foarte spatioase.

Dupa o decolare ce sa facut pe directia est a pistei 08R/26L (cea dinspre Baneasa) urmata de o inclinare exagerata spre stanga (fix deasupra Balotestiului! La inclinare ma refer!) ajungem la aproape 11.000 de metrii unde turbulentele dispar si unde aerul rece ajunge pana la picioarele mele aflate intr-o pereche de pantofi nu tocmai de vreme de inceput de iarna. In cele din urma rog o asistenta de zbor sa dea aerul conditionat spre mai cald si situatia revine la normal.

Incepe serviciul de bord si imi frec mainile bucuros ca voi manca celebrul AliSnack – sandwich, cookie, cafea si suc. Dar in momentul in care realizez ca tot ce voi primi este un pahar cu Coca Cola si niste (mai precis vreo 20) covrigei Brezel (din aia cu “no preservatives”) zambetul de pe fata imi dispare. Totul decursese minunat, plecasem chiar inainte de ora stabilita pentru decolare si eu imi inchipuiam ca va fi primul meu zbor cu Alitalia despre care nu o sa pot spune ceva de rau. Dar nu, ca o sotie adevarat si iubareata Alitalia imi arata ca nu se poate schimba nici macar pentru mine si mi le coace mereu…

La un moment dat, fara un anunt prealabil, incepe coborarea. Foarte rapid avionul coboara printre norii negrii de deasupra orasului Milano si tremura din toate incheieturile… Aterizam. Sunt socat. E cea mai rapida aterizare ever. Cu botul in jos, senzatie de picaj… stomacul gol. Multumesc Alitaliei ca nu m-a hranit cum trebuie, altfel vomitam pe tipul care statea in fata mea, pe randul 1, la Business Class.

Zborul 2
Milano Linate (LIN) – Napoli Capodichino (NAP)
Data: 16 aprilie 2009
Zbor: AP 6824 / operat de AirOne
Loc in avion: 11E / 3A
Plecare/Sosire prevazuta: 15:20 / 15:30
Plecare/Sosire real: 16:40 / 16.25
Aeronava: Airbus 320 / inregistrata: EI-DSB
Load factor (LF): 90% (ochiometric)

Nu o sa ma lalai foarte mult in cazul acestui zbor destul de scurt, care ar fi trebuit sa fie si mai scurt daca conditiile meteo ar fi fost mai bune. Am avut locul 11E, obtinut la Otopeni, insa din cauza ca Alitalia si AirOne nu aveau inca sistemele integrate intr-unul singur (dupa fuziune) locul meu fusese alocat si cuiva care cumparase biletul de la AirOne. Astfel mie mi s-a alocat un nou loc, locul 3A.

O data cu fuziunea celor doua companii, zborurile din/spre Bucuresti vor suferi modificari. Astfel, toate zborurile Roma – Bucuresti si retur, vor fi operate incepand cu data de 13 ianuarie cu aeronave Boeing 737-400 ale companiei AirOne. Personalul de bord va fi tot al acestei companii. Calatorii vor continua sa foloseasca ghiseele companiei Alitalia din aeroporturile Roma Fiumicino si Bucuresti Otopeni. Regulile pentru bilete raman neschimbate.

Aeronavele 737-400 ale Airone sunt configurate in doua clase – Business si Economy si pot transporta un maxim de 162 de pasageri.

Zborurile sunt:
AZ 494, Roma Fiumicino (FCO) 15:00 – Bucuresti Otopeni (OTP) 18:15
AZ 495, Bucuresti Otopeni (OTP) 19:05 – Roma Fiumicino (FCO) 20:25

AZ 502, Roma Fiumicino (FCO) 21:40 – Bucuresti Otopeni (OTP) 00:55 (a doua zi)
AZ 503, Bucuresti Otopeni (OTP) 06:05 – Roma Fiumicino (FCO) 07:25.

Zborurile AZ 7507 si AZ 7508 – Bucuresti – Roma – Bucuresti, vor fi operate de Tarom ca si pana acum.

Zborurile Milano – Bucuresti – Milano (AZ504 si AZ505) vor continua sa fie operate cu aeronave Alitalia. Din 14 ianuarie se schimba insa tipul de aeronava, trecanbdu-se de la vachile MD80 la mult mai noile Airbus A320.

Foto: flyairone.it