De Ziua Indragostitilor si de Dragobete vezi Europa cu TAROM la un pret special (ieftin si foarte bun!!!) de numai 279 euro/2 bilete.

Pretul include toate taxele de aeroport, bagajul de cala (23 kilograme) si cattering la bord (snack, mic dejun, pranz sau cina – in functie de momentul zilei in care este efectuata cursa si durata acesteia).

Astfel, in perioada 1 – 24 februarie 2012, oricare doua persoane adulte (un baiat si o fata, doua fete sau doi baieti; sic! ) pot achizitiona doua bilete de avion la pretul de 279 euro pentru oricare din destinatiile:

- cu plecare din Bucuresti: Amsterdam, Atena, Barcelona, Budapesta, Frankfurt, Istanbul, Larnaca, Londra, Lyon, Madrid, Munchen, Paris, Roma, Salonic, Viena

- cu plecare din Cluj: Viena.

Pentru a putea beneficia de aceasta oferta, este necesar ca perioada de calatorie sa se desfasoare in intervalul 10 februarie – 11 martie 2012 (data ultimului retur).

Biletele pot fi achizitionate de la orice agentie proprie TAROM sau de la orice agent de turism acreditat.

Devenita deja traditie, oferta TAROM dedicata Valentine’s Day si Dragobete se adreseaza tuturor celor care vor sa petreaca alaturi de persoana iubita o vacanta frumoasa intr-una din destinatiile noastre si sa se bucure de relaxare si rasfat cu un buget minim. Pentru persoanele care doresc sa opteze pentru un pachet turistic complet, agentia TAROM Tours va sta la dispozitie cu numeroase sejururi, circuite externe si cu pachete de tip <<City Break>>”, a declarat Rodica Cazanciuc, Director Comercial TAROM.

Aventurile unui articol despre Lyon la bordul cursei Bucuresti – Atena, operata tot de Tarom

Catre Lyon am zburat si eu in octombrie cu Tarom. De intors nu m-am mai intors – adica am facut un no-show – pentru ca am luat-o spre Atena cu Helvetic si Swiss – Business Class… (promit cat de curand o poveste interesanta pe aceasta tema).

Dupa experienta lioneza – de numai 3 zile, in care am si lucrat destul de mult – am scris un text pentru revista Insight a TAROM. Si m-am bucurat sa vad ca articolul este apreciat…chiar de la pasagerii Tarom.

La final de ianuarie, am zburat la Atena si, la dus am avut parte de un episod foarte fain: doamna de langa mine, domana bine si citita, a inceput sa rasfoiasca revista Insight si s-a oprit asupra articolului despre Lyon. La final, se uita la mine si-mi spune: “Ati fost la Lyon? Ar trebui sa cititi articolul acesta, este foarte captivant…”

Am zambit si asa am intrat noi in vorba, am dezbatut despre politica si despre Romania, despre Grecia… si la un moment dat ne si prezentam. Ii spun: Cristian Curus. Femeia face ochii mari si spune – oarecum balbait: Pai dumneavostra erati autorul textului… Am inceput amandoi sa radem, dupa care ne-am continuat discutia, pana la statia Panormou, cu peronul pe partea dreapta.

La intoarcerea de la Atena, domnul din stanga mea a citit textul tot de la cap la coada .

sursa foto: sxc.hu

Mersi!

Zborul 1
Bucuresti Baneasa (BBU) -  Napoli (NAP)
Zbor: JOR 643
Plecare/Sosire prevazuta: 07:15 / 07:27
Plecare/Sosire real: 08:30 / 07:57
Aeronava: Boeing 737-300 / inregistrata: YR-BAC
Loc in avion: 1G

Desi am o problema (tot mai deasa) de a ma trezi foarte devreme, nu ma gandesc niciodata prea mult ce sa aleg  intre un zbor cu plecare de dimineata si unul cu plecarea dupa-amiaza (ma refecr strict la plecarile din Bucuresti). Este clar ca voi lua zborul cel mai de dimineata mergand pe principiul ca voi petrece mai mult timp la destinatie si ca nu voi rata o zi.

Principiul de sus il aplic cand plec pentru dou – trei zile. Asa ca, zis si facut, am ales zborul BlueAir de 7.15 pentru Napoli, urmand sa plec intr-o zi de sambata, returul avand sa se intample in martea urmatoare.

Am ajuns la Baneasa pe la ora 5.45 si la ghiseul de check-in pentru Napoli (zborul direct, pentru ca mai era un Napoli via Milano Bergamo) nu era nici un pasager, deci check-in-ul s-a terminat in jumatate de minut. Am rugat-o pe doamnisoara de la ghiseu sa-mi dea un loc pe randul 1 si m-am ales cu 1G. Nestiind configuratia aeronavei mi-am cam stors creierii sa-mi dau seama daca BlueAir a achizitionat vreun wide-body dar nu, era YR-BAC, cu sase scaune pe primul rand, G fiind fereastra dreapta!

In total 90 de pasageri, ceea ce a insemnat un grad de ocupare al aeronavei de vreo 70%. Am fi plecat noi la ora stabilita daca niste italieni nu s-ar fi asezat pe locurile pe care le doreau ei, nu pe cele inscrise pe boarding pass si a durat ceva pana s-a finalizat mutarea lor… cu bagaje cu tot!

La 7.25 capitanul Nelu Marin anunta “Cabin crew take off possition” si in maxim doua minute sunt deasupra cartierului “rezidential” Baneasa, plutind intr-una dintre cele mai line decolari din anul asta. Cu toate ca Bucurestiul este incetosat deasupra nu este nici o pala de vant si tot zborul pana la Napoli este extrem de lin. Probabil, datorita vremii durata de zbor a fost si ea mai mica decat se estimase, ajungand la destinatie intr-o ora si 30 de minute.

Ca la Napoli ploua torential iar eu nu aveam umbrela este deja partea a doua. Pentru ca nu m-a asteptat nimeni la aeroport si pentru ca nici nu aveam chef sa dau 30 de euro la taxi, am luat autobuzul express pana la gara si apoi metroul. Insa de unde m-a lasat autobuzul pana la intrarea in statia de metrou… am fost facut aproape ciuciulete…

Ca o barfa: imediat dupa ce botul avionului s-a ridicat la decolare sefa de echipaj (cunostinta veche de la un zbor Roma – Bucuresti, zbor cu incidente! – http://airclicks.net/2007/10/06/579/) scoate rapid revista STAR si se pune de citit, intr-o sesiune de lectura de vreo 17 minute pana cand “seat belts sign has been switched off”

Zborul 2
Napoli (NAP) – Bucuresti Baneasa (BBU)
Zbor: JOR 611
Plecare/Sosire prevazuta: 11:05 / 13:35
Plecare/Sosire real: 13:50 / 16:06
Aeronava: Boeing 737-300 / inregistrata: YR-BAA
Loc in avion: 12F

Si cum mine nu-mi sade bine sa calatoresc fara sa am parte de ceva peripetii, zborul de intoarcere nu a fost unul tocmai extraordinar…

In primul rand am ajuns la aeroport cu o ora si vreao 50 de minute inainte de zbor si inca nu se deschisesera ghiseele de check-in. Imediat dupa ce s-au deschis s-a afisat si o intarziere. Initial avionul trebuia sa plece la ora 12, apoi la 12.45 si in cele din urma s-au hotarat sa se opreasca la ora 13.25. Avionul plecase din Bucuresti spre Milano in timp util, insa la Milano vremea nu era tocmai una cu soare ci una cu ploaie si vant puternic. Zborul EasyJet de la Milano Malpensa la Napoli, care trebuia sa aterizeze la 7 dimineata, a venit la 12:50. Deci, nasol nenica!

La check-in ii atrag atentia doamnei ca platisem 10 euro (zece!!!) pentru locul 12C, insa dansa imi spune ca e “free sitting”. WTF??? De cand s-a reapucat BlueAir-ul de “free sitting”? Vazandu-ma nedumerit imi explica faptul ca sunt cativa pasageri care zboara de la Milano Bergamo la Bucuresti via Napoli si atunci locurile se dau la Milano. Cum la Napoli ei nu pot vedea ce locuri se dau la Milano, dau pasagerilor posibilitatea sa se aseze unde doresc. Minunat, sa dai 10 euro si sa constati ca locul tau e ocupat!!! Anyway… m-am urcat in avion si am constatat ca 3 romanasi (care se urcasera de la Napoli) ocupasera deja scaunele A, B si C de pe randul 12. Cum nu aveam chef sa explic nimanui ce si cum m-am asezat frumos pe 12F, gandindu-ma ca daca ma “salta” careva… voi “salta” si eu individul de pe scaunul 12C. Nu a fost cazul.

Cel mai nasol a fost insa ca, desi intarzierea a fost mai mare de doua ore nu am primit nici un fel de refreshments! Este adevarat ca nu compania este vinovata (sper!), pentru ca reprezentantii lor in aeroportul Napoli sunt compania de handling GESAC. Ei trebuiau sa se ocupe de refreshments. Ii dau, destul de nervos, un mesaj Florentinei Ivan spunandu-i ca la napoli suntem ai nimanui, iar ea imi raspunde ca se vorbise de jumatate de ora sa ne ofere refreshments… M-a asigurat ca o sa-i roage pe cei de la Baneasa sa mai vorbeasca o data la Napoli. Cert este ca pana am pus fundul pe scaunul avionului nu am primit nimic, iar pe la jumatatea zborului m-am delectat cu un meniu de 7 euro (sandwich + coca cola calda (bleah!!!) + bounty).

Si acum the spooky part: se inchid usile, rulam catre capatul pistei, ne pozitionam de decolare… pilotul accelereaza, ne ridicam, vant destul de puternic, o zgaltaitura – doua… si la un moment dat, trecand prin plafonul de nori (foarte cenusii – tocmai se oprise ploaia) se aude un zgomot ciudad de afara (ca si cum o piatra a locit suprafata aripii), se produc niste scantei destul de puternice, pentru ca au luminat interiorul aeronavei… si liniste! Liniste printre pasageri! Unii se uitau nedumeriti. Eu, inchisesem ochii… (da mi-a fost frica!). In doua minute apare o stewardesa care se uita pe geamul din stanga si ii intreaba pe pasageri ce au vazut. Ei indica cu degetul spre partea dreapta – unde stateam eu si inca un domn. Da, fusese pe parte dreapta, dar nu vazusem nimic! Vreo 2 minute stat langa noi si s-a uitat pe geam. Apoi a mers in fata cabinei si a vorbit prin “telefon” probabil cu capitanul. Apoi… am ajuns la Bucuresti. Sunt curios ce s-a intamplat! exista o explicatie logica?

M-am „ciondănit” cu un pasager și un membru al echipajului de cabină cum că locul meu era 11A (în Airbus-ul cu care călătoream era rândul cu o ieșire de siguranță și aveam mult spațiu pentru picioare… de asta nu aveam chef să mă mut!) și nu 10A. Dar, se produseseră niscaiva greșeli în sistemul companiei aeriene (Air France dacă chiar vroiați să știți!). În cele din urmă am zburat Business Class, că deh… trebuia să ajung rapid la destinație!

De fapt… cel mai ieftin bilet cumpărat a costat 1 euro (toate taxele incluse), cu Ryanair de la Milano Bergamo la Roma. Nu l-am folosit. Îl cumpărasem doar să văd dacă… chiar mă va costa 1 euro

va urma

sursă foto

Iar eu, ca raspuns la aceasta dragoste mare a nevestei, nu pot decat sa ma dezic de sintagma “barbatii e porci!” si zbier: “Auzi fa nevasta… fir-ai tu sa fii a naibii… pune fa mana si treci la cratita si da-mi sa mananc. Auzi?” .

Oricum, Alitalia ma iubeste atat de mult incat nu se da in laturi de la a-mi face orice zbor cat mai “placut”. Incepe un nou episod din saga “Alitalia, dragostea mea”.

Zborul 1
Bucuresti Otopeni (OTP) – Milano Linate (LIN)
Data: 16 aprilie 2009
Zbor: AZ 505
Loc in avion: 2A
Plecare/Sosire prevazuta: 13:20 / 14:40
Plecare/Sosire real: 13:17 / 14.19
Aeronava: Embraer 170 / inregistrata: EI-DFG (botezata Piazza dei miracoli – Pisa)
Load factor (LF): 60% (70 de locuri, 42 pasageri – 40 adulti, doi copii)

Desi am vrut sa fac check-in-ul online in ziua precedenta nu am reusit. Dupa mai multe erori printre care “nu exista un bilet cu pentru acest pasager” sau “sistemul este momentan ocupat va rugam sa incercati mai tarziu”, am sunat la call center-ul Alitalia pentru a cere lamuriri. Pentru ca pe bilet doua dintre zboruri sunt realizate de AirOne (Alitalia a fuzionat cu AirOne in acest an, dar inca nu si-au unit toate sistemele de emitere bilete/check in/fidelizare etc.) nu pot sa fac check in-ul pe net. Asta m-a facut sa ajung fix cu doua ore inainte de zbor la aeroport ca sa fiu sigur ca prind cele mai bune locuri. Am ajuns pe Otopeni relativ repede – o ora si zece minute. Am primit locurile cerute: primul rand din Economy pentru primul zbor si unul din cele doua randuri de la iesirile de siguranta pentru cel de-al doilea. Trebuie sa recunosc ca amabilitatea fetelor de la Menzies (compania care face toate operatiunile de la sol pentru Alitalia la Otopeni) m-a surprins in mod… placut, evident.

Asa ca iata-ma-s trecut si de controlul de securitate, de controlul pasapoarte si de poarta de imbarcare (unde vreo ora si jumatate am tot raspuns la e-mail-uri, am mai citit si editat un material pentru infocampus.ro) si asezat comod in locul 2A, intr-un scaun cu tapiterie din piele, foarte lat si foarte confortabil – v-am mai spus ca Embraerele sunt foarte spatioase.

Dupa o decolare ce sa facut pe directia est a pistei 08R/26L (cea dinspre Baneasa) urmata de o inclinare exagerata spre stanga (fix deasupra Balotestiului! La inclinare ma refer!) ajungem la aproape 11.000 de metrii unde turbulentele dispar si unde aerul rece ajunge pana la picioarele mele aflate intr-o pereche de pantofi nu tocmai de vreme de inceput de iarna. In cele din urma rog o asistenta de zbor sa dea aerul conditionat spre mai cald si situatia revine la normal.

Incepe serviciul de bord si imi frec mainile bucuros ca voi manca celebrul AliSnack – sandwich, cookie, cafea si suc. Dar in momentul in care realizez ca tot ce voi primi este un pahar cu Coca Cola si niste (mai precis vreo 20) covrigei Brezel (din aia cu “no preservatives”) zambetul de pe fata imi dispare. Totul decursese minunat, plecasem chiar inainte de ora stabilita pentru decolare si eu imi inchipuiam ca va fi primul meu zbor cu Alitalia despre care nu o sa pot spune ceva de rau. Dar nu, ca o sotie adevarat si iubareata Alitalia imi arata ca nu se poate schimba nici macar pentru mine si mi le coace mereu…

La un moment dat, fara un anunt prealabil, incepe coborarea. Foarte rapid avionul coboara printre norii negrii de deasupra orasului Milano si tremura din toate incheieturile… Aterizam. Sunt socat. E cea mai rapida aterizare ever. Cu botul in jos, senzatie de picaj… stomacul gol. Multumesc Alitaliei ca nu m-a hranit cum trebuie, altfel vomitam pe tipul care statea in fata mea, pe randul 1, la Business Class.

Zborul 2
Milano Linate (LIN) – Napoli Capodichino (NAP)
Data: 16 aprilie 2009
Zbor: AP 6824 / operat de AirOne
Loc in avion: 11E / 3A
Plecare/Sosire prevazuta: 15:20 / 15:30
Plecare/Sosire real: 16:40 / 16.25
Aeronava: Airbus 320 / inregistrata: EI-DSB
Load factor (LF): 90% (ochiometric)

Nu o sa ma lalai foarte mult in cazul acestui zbor destul de scurt, care ar fi trebuit sa fie si mai scurt daca conditiile meteo ar fi fost mai bune. Am avut locul 11E, obtinut la Otopeni, insa din cauza ca Alitalia si AirOne nu aveau inca sistemele integrate intr-unul singur (dupa fuziune) locul meu fusese alocat si cuiva care cumparase biletul de la AirOne. Astfel mie mi s-a alocat un nou loc, locul 3A.

Via.

Dar să vă zic ce treabă are poșta cu avioanele, în afară de faptul că scrisorile sunt transportate cu avionul – da, și fac mai multe zile pe drum decât atunci când plecau cu vagonul de Poștă atașat la o garnitură CFR.

În urmă cu o lună de zile mă pregăteam să plec la Malaga cu BlueAir. Eram la al patrulea zbor cu ei anul ăsta și mi-am zisȘ Dacă o să mai zbor cu ei, ia sa-mi trag și eu un card de fidelitate – MyBlueAir, că 5 euro cadou la fiecare zbor nu-i de colea. Zis și făcut. Completez un formular online și sunt asigurat că în maxim 10 zile vine cardul. Ura!

După vreo trei săptămâni, găsesc în cutia poștală un aviz cum că am de ridicat o recomandată, de la oficiul poștal 76. Eu habar nu aveam ce este, voi acum deja bănuiți că era vorba de cardul meu de fidelitate.

Cert este că a doua zi de dimineață plec către oficiul poștal mai sus indicat să-mi iau recomandata. Sunt două ghișee acolo. Tot timpul mi-am ridicat recomandatele de la cel din dreapta, pentru că la cel din stânga se dau alocații și alte drepturi bănești. În fața mea două doamne. Una completa de zor niște formulare – avea cel puțin 20 de plicuri, toate identice. Cât doamna completează, tipa de ghișeu încasa niște bani de la o doamnă în vărstă, dar încă doamnă bine,  doamnă care credea probabil în concursurile celor de Readers Digest (avea de ridicat două colete de la editura menționată). Până să-și ia doamna în vârstă restul și coletele, cealaltă toamnă tocmai terminase de scris cele 20 de formulare. Tipa de la ghișeu îmi spune să aștept… că are treabă cu doamna. Buuunnnn… și aștept. Fiecare plic a fost cântărit, fiecare formular ștampilat, pentru fiecare formular s-au introdus date în calculator… Pe la plicul al șaselea constat că la ghișeul de alături duduia nu mai avea pe nimeni la coadă. Cum nici unul dintre cei peste zece clienți din spatele meu nu îndrăzneau să se ducă la ghișeul liber… stau și eu pe loc.

Două plicuri mai încolo îmi sare țandără… se greșise ceva la introducerea a două formulare… și trebuiau făcute niște anulări și rescrieri. Îmi iau inima în dinți și mă duc la ghișeul de alături:

Eu: Pot ridica o recomandată de la dvs.?
Ea (cu scârbă): Da.
Eu: Păi atunci de ce nu spuneți și ne lăsați să așteptăm la colega dvs. care are o clientă cu mai multe plicuri?
Ea: Păi eu v-am pus să stați la coada aia? Ce, oi fi vrut să te rog să vii la mine la ghișeu, ai?
Eu: Păi… momentan să nu ne tragem de șireturi! Vă vorbesc cu dvs. Vreau să-mi vorbiți la fel!
Ea: Mă rog… ce aveți acolo?
Eu: O recomandată (întind avizul și buletinul).
Ea: Nu pot să v-o dau. Adresa din buletin nu e identică cu cea de pe scrisoare.
Eu: Am adus factura de la Romtelecom pentru confirmare.
Ea: (se u