Am cetava trip report-utri care asteapta sa fie scrise, dar o sa incep cu ultimul pentru ca la zborul de intoarcere s-a intamplat ceva destul de ciudat, un lucru la care pana acum nu am gasit o explicatie.

Zborul 1
Bucuresti Baneasa (BBU) -  Napoli (NAP)
Zbor: JOR 643
Plecare/Sosire prevazuta: 07:15 / 07:27
Plecare/Sosire real: 08:30 / 07:57
Aeronava: Boeing 737-300 / inregistrata: YR-BAC
Loc in avion: 1G

Desi am o problema (tot mai deasa) de a ma trezi foarte devreme, nu ma gandesc niciodata prea mult ce sa aleg  intre un zbor cu plecare de dimineata si unul cu plecarea dupa-amiaza (ma refecr strict la plecarile din Bucuresti). Este clar ca voi lua zborul cel mai de dimineata mergand pe principiul ca voi petrece mai mult timp la destinatie si ca nu voi rata o zi.

Principiul de sus il aplic cand plec pentru dou – trei zile. Asa ca, zis si facut, am ales zborul BlueAir de 7.15 pentru Napoli, urmand sa plec intr-o zi de sambata, returul avand sa se intample in martea urmatoare.

Am ajuns la Baneasa pe la ora 5.45 si la ghiseul de check-in pentru Napoli (zborul direct, pentru ca mai era un Napoli via Milano Bergamo) nu era nici un pasager, deci check-in-ul s-a terminat in jumatate de minut. Am rugat-o pe doamnisoara de la ghiseu sa-mi dea un loc pe randul 1 si m-am ales cu 1G. Nestiind configuratia aeronavei mi-am cam stors creierii sa-mi dau seama daca BlueAir a achizitionat vreun wide-body :-) dar nu, era YR-BAC, cu sase scaune pe primul rand, G fiind fereastra dreapta!

In total 90 de pasageri, ceea ce a insemnat un grad de ocupare al aeronavei de vreo 70%. Am fi plecat noi la ora stabilita daca niste italieni nu s-ar fi asezat pe locurile pe care le doreau ei, nu pe cele inscrise pe boarding pass si a durat ceva pana s-a finalizat mutarea lor… cu bagaje cu tot!

La 7.25 capitanul Nelu Marin anunta “Cabin crew take off possition” si in maxim doua minute sunt deasupra cartierului “rezidential” Baneasa, plutind intr-una dintre cele mai line decolari din anul asta. Cu toate ca Bucurestiul este incetosat deasupra nu este nici o pala de vant si tot zborul pana la Napoli este extrem de lin. Probabil, datorita vremii durata de zbor a fost si ea mai mica decat se estimase, ajungand la destinatie intr-o ora si 30 de minute.

Ca la Napoli ploua torential iar eu nu aveam umbrela este deja partea a doua. Pentru ca nu m-a asteptat nimeni la aeroport si pentru ca nici nu aveam chef sa dau 30 de euro la taxi, am luat autobuzul express pana la gara si apoi metroul. Insa de unde m-a lasat autobuzul pana la intrarea in statia de metrou… am fost facut aproape ciuciulete…

Ca o barfa: imediat dupa ce botul avionului s-a ridicat la decolare sefa de echipaj (cunostinta veche de la un zbor Roma – Bucuresti, zbor cu incidente! – http://airclicks.net/2007/10/06/579/) scoate rapid revista STAR si se pune de citit, intr-o sesiune de lectura de vreo 17 minute pana cand “seat belts sign has been switched off” :-)

Zborul 2
Napoli (NAP) – Bucuresti Baneasa (BBU)
Zbor: JOR 611
Plecare/Sosire prevazuta: 11:05 / 13:35
Plecare/Sosire real: 13:50 / 16:06
Aeronava: Boeing 737-300 / inregistrata: YR-BAA
Loc in avion: 12F

Si cum mine nu-mi sade bine sa calatoresc fara sa am parte de ceva peripetii, zborul de intoarcere nu a fost unul tocmai extraordinar…

In primul rand am ajuns la aeroport cu o ora si vreao 50 de minute inainte de zbor si inca nu se deschisesera ghiseele de check-in. Imediat dupa ce s-au deschis s-a afisat si o intarziere. Initial avionul trebuia sa plece la ora 12, apoi la 12.45 si in cele din urma s-au hotarat sa se opreasca la ora 13.25. Avionul plecase din Bucuresti spre Milano in timp util, insa la Milano vremea nu era tocmai una cu soare ci una cu ploaie si vant puternic. Zborul EasyJet de la Milano Malpensa la Napoli, care trebuia sa aterizeze la 7 dimineata, a venit la 12:50. Deci, nasol nenica!

La check-in ii atrag atentia doamnei ca platisem 10 euro (zece!!!) pentru locul 12C, insa dansa imi spune ca e “free sitting”. WTF??? De cand s-a reapucat BlueAir-ul de “free sitting”? Vazandu-ma nedumerit imi explica faptul ca sunt cativa pasageri care zboara de la Milano Bergamo la Bucuresti via Napoli si atunci locurile se dau la Milano. Cum la Napoli ei nu pot vedea ce locuri se dau la Milano, dau pasagerilor posibilitatea sa se aseze unde doresc. Minunat, sa dai 10 euro si sa constati ca locul tau e ocupat!!! Anyway… m-am urcat in avion si am constatat ca 3 romanasi (care se urcasera de la Napoli) ocupasera deja scaunele A, B si C de pe randul 12. Cum nu aveam chef sa explic nimanui ce si cum m-am asezat frumos pe 12F, gandindu-ma ca daca ma “salta” careva… voi “salta” si eu individul de pe scaunul 12C. Nu a fost cazul.

Cel mai nasol a fost insa ca, desi intarzierea a fost mai mare de doua ore nu am primit nici un fel de refreshments! Este adevarat ca nu compania este vinovata (sper!), pentru ca reprezentantii lor in aeroportul Napoli sunt compania de handling GESAC. Ei trebuiau sa se ocupe de refreshments. Ii dau, destul de nervos, un mesaj Florentinei Ivan spunandu-i ca la napoli suntem ai nimanui, iar ea imi raspunde ca se vorbise de jumatate de ora sa ne ofere refreshments… M-a asigurat ca o sa-i roage pe cei de la Baneasa sa mai vorbeasca o data la Napoli. Cert este ca pana am pus fundul pe scaunul avionului nu am primit nimic, iar pe la jumatatea zborului m-am delectat cu un meniu de 7 euro (sandwich + coca cola calda (bleah!!!) + bounty).

Si acum the spooky part: se inchid usile, rulam catre capatul pistei, ne pozitionam de decolare… pilotul accelereaza, ne ridicam, vant destul de puternic, o zgaltaitura – doua… si la un moment dat, trecand prin plafonul de nori (foarte cenusii – tocmai se oprise ploaia) se aude un zgomot ciudad de afara (ca si cum o piatra a locit suprafata aripii), se produc niste scantei destul de puternice, pentru ca au luminat interiorul aeronavei… si liniste! Liniste printre pasageri! Unii se uitau nedumeriti. Eu, inchisesem ochii… (da mi-a fost frica!). In doua minute apare o stewardesa care se uita pe geamul din stanga si ii intreaba pe pasageri ce au vazut. Ei indica cu degetul spre partea dreapta – unde stateam eu si inca un domn. Da, fusese pe parte dreapta, dar nu vazusem nimic! Vreo 2 minute stat langa noi si s-a uitat pe geam. Apoi a mers in fata cabinei si a vorbit prin “telefon” probabil cu capitanul. Apoi… am ajuns la Bucuresti. Sunt curios ce s-a intamplat! exista o explicatie logica?