Când eram mic îmi plăcea să merg la Poștă. Bunicul meu era diriginte. Mă întorceam acasă cu o mie și o sută de formulare, trânteam un scaun pe holul mic care ducea spre baie – adică îmi făceam ghișeu! – și scriam formulare. Astăzi urăsc să merg la Poștă, pentru că acum formularele sunt de două feluri – de hârtie și electronice – iar bunul simț de odinioară a dispărut o dată cu ieșirea la pensie a „fetelor” care lucrau acolo înainte și puțin după revoluție.

Dar să vă zic ce treabă are poșta cu avioanele, în afară de faptul că scrisorile sunt transportate cu avionul – da, și fac mai multe zile pe drum decât atunci când plecau cu vagonul de Poștă atașat la o garnitură CFR.

În urmă cu o lună de zile mă pregăteam să plec la Malaga cu BlueAir. Eram la al patrulea zbor cu ei anul ăsta și mi-am zisȘ Dacă o să mai zbor cu ei, ia sa-mi trag și eu un card de fidelitate – MyBlueAir, că 5 euro cadou la fiecare zbor nu-i de colea. Zis și făcut. Completez un formular online și sunt asigurat că în maxim 10 zile vine cardul. Ura!

După vreo trei săptămâni, găsesc în cutia poștală un aviz cum că am de ridicat o recomandată, de la oficiul poștal 76. Eu habar nu aveam ce este, voi acum deja bănuiți că era vorba de cardul meu de fidelitate.

Cert este că a doua zi de dimineață plec către oficiul poștal mai sus indicat să-mi iau recomandata. Sunt două ghișee acolo. Tot timpul mi-am ridicat recomandatele de la cel din dreapta, pentru că la cel din stânga se dau alocații și alte drepturi bănești. În fața mea două doamne. Una completa de zor niște formulare – avea cel puțin 20 de plicuri, toate identice. Cât doamna completează, tipa de ghișeu încasa niște bani de la o doamnă în vărstă, dar încă doamnă bine,  doamnă care credea probabil în concursurile celor de Readers Digest (avea de ridicat două colete de la editura menționată). Până să-și ia doamna în vârstă restul și coletele, cealaltă toamnă tocmai terminase de scris cele 20 de formulare. Tipa de la ghișeu îmi spune să aștept… că are treabă cu doamna. Buuunnnn… și aștept. Fiecare plic a fost cântărit, fiecare formular ștampilat, pentru fiecare formular s-au introdus date în calculator… Pe la plicul al șaselea constat că la ghișeul de alături duduia nu mai avea pe nimeni la coadă. Cum nici unul dintre cei peste zece clienți din spatele meu nu îndrăzneau să se ducă la ghișeul liber… stau și eu pe loc.

Două plicuri mai încolo îmi sare țandără… se greșise ceva la introducerea a două formulare… și trebuiau făcute niște anulări și rescrieri. Îmi iau inima în dinți și mă duc la ghișeul de alături:

Eu: Pot ridica o recomandată de la dvs.?
Ea (cu scârbă): Da.
Eu: Păi atunci de ce nu spuneți și ne lăsați să așteptăm la colega dvs. care are o clientă cu mai multe plicuri?
Ea: Păi eu v-am pus să stați la coada aia? Ce, oi fi vrut să te rog să vii la mine la ghișeu, ai?
Eu: Păi… momentan să nu ne tragem de șireturi! Vă vorbesc cu dvs. Vreau să-mi vorbiți la fel!
Ea: Mă rog… ce aveți acolo?
Eu: O recomandată (întind avizul și buletinul).
Ea: Nu pot să v-o dau. Adresa din buletin nu e identică cu cea de pe scrisoare.
Eu: Am adus factura de la Romtelecom pentru confirmare.
Ea: (se u