Ramasesem dator cu o continuare la „Ce am facut eu asta vara“. Asa ca … sa purced a va povesti urmarile aventurilor „aviatice“. M-am hotarat sa dau o fuga pana in orasele-gemene (sau surori 
) Bratislava-Viena. Impreuna cu un amic ne-am gadit ca vom petrece doua zile la Bratislava, si intr-o dimineata vom lua catamaranul, pe Dunare in sus, catre Viena. Calatoria era programata de ceva vreme, asa ca biletele erau cumparate de aproximatv o luna de zile. Biletele au costat 76 euro si, respectiv, 86 de euro.
Zborul 3
NAP (Napoli Capodichino) – BTS (Bratislava)
Miercuri, 25 iulie 2007
SkyEurope NE 403
Aeronava: Boeing 737-700
Numar de inregistrare aeronava: OM-NGG (in serviciu din 26 ianuarie 2007)
Orar programat: decolare la 10:10 – aterizare la 12:05
Orar actual: decolare la 10:30 – aterizare la 11:58
Flight duration: 1h 28 min
Loc in avion: 1B
Grad de ocupare: N/A
Am plecat spre aeroport cu trei ore inainte de zbor si am ajuns inainte de deschiderea biroului de check-in. Aeroportul era supra-populat, ca mai in toate zilele sezonului estival, cand terminalul de „Sosiri“ si cel vechi de „Plecari“ sunt absolut neincapatoare pentru sutele de pasageri ai zborurilor charter sau sezoniere. Am fost printre primii la check-in si am rugat-o pe domnisoara de la ghiseu sa ne dea locuri cat mai in fata. Asa am ajuns fix pe randul numarul 1, obtinand locurile de langa usa din stanga – 1A si 1B.
Desi aeronava sosise de la Bratislava cu aproape 30 de minute mai devreme, am inceput imbarcarea fix la ora stabilita. Printre pasageri, mai multi austrieci decat slovaci si italieni (oare de ce nu m-a mirat acest lucru?).
La ora 09.50 toata lumea era in avion si tot ce mai asteptam era decuplarea scarilor si inchiderea usilor. Dar v-am spus ca era aglomeratie mare, asa ca dupa mai multe telefoane ale celor doua membre (extrem de blonde si frumoase) ale echipajului din fata am reusit ca la 10:30 sa decolam. Deci am stat in avion 40 de minute, pe scaun, cu usile deschise, cu aerul conditionat inchis si cu sudorile pe noi (afara erau mai bine de 40 de grade!). In cele din urma am decolat si dupa mai putin de o ora si jumatate – in conditii de vreme excelente, am aterizat la Bratislava.
Ma interesasem – inca dinainte sa plec catre Italia, daca Slovacia a semnat acordul prin care romanii pot folosi cartea de identitate la intrarea in aceasta tara, si am aflat ca CI-ul este acceptat si aici. M-a multumit la data respectiva raspunsul in conditiile in care nu am avut timp sa dau o fuga pana in orasul natal pentru a-mi reinoi pasaportul care expira pe 25 iulie … fix in ziua plecarii de la Napoli la Bratislava.
Sa revin… Debarcarea si transportul la terminal s-a realizat efectiv rapid. La „controlul pasapoarte“ intind respectabil cartea mea de identitate. Tanti aceea se uita la ea de parca nu mai vazuse una pana atunci. Se uita timp de 2 minute – spre exasperarea prietenului cu care eram. In cele din urma imi cere pasaportul. Il arat si punctez cu degetul data expirarii. Imi face semn cu mana ca este ok si-mi spune „ok. thank you“ si ma lasa sa trec. Stau si ma intreb in gandul meu … ce dracu are buletinul meu. (la Napoli nu au fost probleme!).
Zborul 4
BTS (Bratislava) – NAP (Napoli Capodichino)
Sambata, 28 iulie 2007
SkyEurope NE 402
Aeronava: Boeing 737-700
Numar de inregistrare aeronava: OM-NGB (in serviciu din 14 aprile 2006)
Orar programat: decolare la 18:20 – aterizare la 19:50
Orar actual: decolare la 19:50 – aterizare la 21:55
Flight duration: 2h 05 min
Loc in avion: 14D
Grad de ocupare: N/A
Am plecat din centru spre aeroport pe soare si am ajuns la BTS pe ploaie mocaneasca si vant puternic. Prevedeam niscaiva intarzieri, care in cele din urma nu s-au datorat chiar unei inarzieri la decolare. Check-in-ul a inceput cu o ora si 40 de minute inainte de decolare, mai intai la un singur ghiseu, apoi la doua si in cele din urma la trei ghisee. Dupa check-in am purces catre controlul pasapoarte. Am aratat cartea de imbarcare si buletinul. Dupa cateva minute, tipa imi cere … pasaportul. Ii spus ca este expirat, dar il arat. Imi arata data expirarii (deci clar nu intelesese nimic din engleza mea!). Imi spune „Wait“. Si astept… Vine un tip cu o foaie pe care am reusit sa vad antetul Ambasadei Romaniei la Bratislava. Erau mai multi bumbi acolo … pe care cei doi ii parcurg cu degetul, citind un rand … uitandu-se la buletin s.a.m.d.p. Dupa 15 minute de conversatie intre ei se uita la mine si imi zic: „Not good. Passport?“. ii explic tipului ca am arat pasaportul … Eram evident vadit iritat. Tipul imi spune „Calm sir!“. In gandul meu … „Du-te dracu’“. Dupa ce se mai holbeaza la buletin … se uita tipul la mine … „ISIC?“. Wow … se poate iesi din Slovacia daca ai un card ISIC. Cum nu mai sunt student, nu mai aveam ISIC-ul valabil, dar aveam un card de tanar pana in 27 de ani. Il arat si am scapat. Oricum aveam de gand sa cer explicatii la intoarcerea in Romania.
Eram plin de nervi si mi-a luat ceva timp sa ma calmez. Amicul cu care eram mi-a facut cinste cu un sandwich si cu un numar din „Computer Arts“, revista revigorandu-mi starea
In timp ce eu ma „certam“ cu cei doi indivizi fusese anuntata o intarziere, deoarece aeronava cu care urma sa plecam sosea cu intarziere de o ora de la Manchester. Intre timp ora s-a facut o ora si douazeci de minute. Imbarcarea s-a facut ultra-rapid. In 10 minute – in care am fost rugati sa ne asezam cu rapiditate pentru riscam sa pierdem permisiune de decolare deoarece vremea incepea sa se inrautateasca – eram pe pista si decolam. Am avut un zbor minunat de prost … cu bumping continuu, si cu o abatere de la ruta normala, o ocolire mica pe deasupra Ungariei, din cauza vremii foarte proaste. Zborul a durat cu putin peste doua ore, iar in momentul in care am ajuns la Napoli mi-am zis ca e foarte bine sa „stai pe pamant“ (ma rog, cu Vezuviul langa mine … si tot ma simteam mai bine!).
Ce mi-a placut la ambele zboruri este ca cei doi comandanti ne-au tinut tot timpul informati proaspete despre zbor.
